Dicționar de sinonime
Sinonime serai
Cuvântul „serai” are următoarele sinonime:
serai ( substantiv )
- curte
- grajd
- palat
- staul
- harem
Sinonime Apropiate
- grajd - staul, poiată, pătul, serai
- palat - castel, curte, cerul gurii
- sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
- harem - serai
- curte - ogradă, bătătură, arman, batiște, ocol, conac, palat, rezidență, atenție
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- puchinos - murdar, nespălat
- galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
- galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
- gentil - amabil, curtenitor, politicos, drăguț, galant
- gineceu - pistil, harem
- hetairă - curtezană, damă, prostituată
- împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
- îngrijit - curat, spălat, scuturat, cochet, dichisit, elegant, fercheș
- jegos - murdar, răpănos, nespălat, soios, slinos, neîngrijit
Dex serai
- SERÁI, seraiuri, 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦ Palat. 2. Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. – Din saray, seray.
- SERÁI, seraiuri, (Turcism învechit; și în forma sarai) 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci, orice palat; (prin restricție) apartament destinat cadînelor într-un palat turcesc ( harem). Prin mîndrele grădini în cer ridică Seraiuri albe cupole de aur. EMINESCU, O. IV 209. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. Nepoata sultanului, Copilița hanului... Pe sîrb iată că-l zărea Din serai de la zebrea. ALECSANDRI, P. P. 106. O să-mi fac o pereche de case să le întreacă pe ale armașului, saraiuri, bre! nu glumă. FILIMON, C. 172. ♦ Reședință; locuință. Aici se duseră la saraiul guvernatorului militar. Acest sarai era o casă veche, jumătate dărîmată. BOLINTINEANU, O. 267. Am văzut cu mare bucurie peștera sau, mai bine a zice, saraiul lui, mai bine întemeiat decît înainte. DRĂGHICI, R. 116. 2. (Regional) Șură, șopron. Strămurare a descălecat la al nouălea bordei, a dus calul sub un sarai șubred de stuf. SADOVEANU, N. P. 375. ♦ Cămară, hambar. (Poetic) S-au mișcat cu repejune pe drumeagul țarinii; le-a tăiat calea un popîndău ce-și aduna grîne în saraiul său subpămîntean. SADOVEANU, N. P. 46. – Variantă: sarái
- SERÁI ~uri n. înv. Palat al sultanului sau al unor mari demnitari turci. /<turc. seray, saray, fr. sérail, germ. Serail