Sinonime sfârteca

Cuvântul „sfârteca” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spârcui - a ciopârți, a tăia, a sfâșia, a despica, a spinteca
• măcelări - a masacra, a căsăpi, a ciopârți, a distruge, a ucide
• căsăpi - a ciopârți, a tăia, a măcelări, a masacra, a nimici, a distruge
• sfâșia - a rupe, a sfârtica, a ciopârți, a spinteca, a destrăma
• spinteca - a despica, a tăia, a sfâșia, a înjunghia, a ciopârți
• hăcui - a ciopârți, a tăia, a despica
• masacra - a distruge, a extermina, a nimici, a ucide, a măcelări, a căsăpi
• sfârtica - a sfâșia, a ciopârți
• periferie - mahala, suburbie, margine, cartier, circumferință, cerc
• zgârci - cartilaj
• sobol - cârtiță
• găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
• îmbucătură - dumicat, mușcătură, înghițitură, o gură de...
• murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
• mușcătură - îmbucătură, dumicat

Dex sfârteca

• SFÂRTICÁ I sfârteca.
• SFÂRTICÁ, sfấrtic, I. A sfâșia, a rupe în bucăți. – *exfracticare (< fractus).
• A SFÂRTÍCA sfârtic tranz. A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia. /Orig. nec.
• sfârticà v. Mold. 1. a sfâșia, a rupe în bucăți: buzduganul sfârticat POP.; 2. fig. întrerupt: o noapte sfârticată EM. .
• SFÂRTECÁ, sfấrtec, I. A sfâșia, a rupe în bucăți. – *exfracticare (<fractus).
• SFÂRTECÁ I sfârtica.
• SFÎRTECÁ I sfîrtica.
• SFÎRTICÁ, sfî́rtic, I. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sferticá (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrtecá (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) I.
• sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.
• sfîrtica

Sinonimul cuvântului sfârteca

Testează-te!