Sinonime spârcui

Cuvântul „spârcui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• spinteca - a despica, a tăia, a sfâșia, a înjunghia, a ciopârți
• sfâșia - a rupe, a sfârtica, a ciopârți, a spinteca, a destrăma
• hăcui - a ciopârți, a tăia, a despica
• despica - a crăpa, a sparge, a spinteca, a despărți, a tăia
• înjunghia - a împunge, a spinteca, a tăia, a sacrifica, a ucide, a jertfi
• căsăpi - a ciopârți, a tăia, a măcelări, a masacra, a nimici, a distruge
• ciopârți - a îmbucăți, a tăia
• diseca - a tăia, a spinteca, a analiza, a cerceta, a pătrunde
• sfârtica - a sfâșia, a ciopârți
• scrijeli - a cresta, a zgâria, a tăia
• secționa - a diviza, a tăia, a decupa, a segmenta
• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• trândăvi - a lenevi, a pierde vremea, a arde gazul de pomană, a tăia frunze la câini
• trunchia - a reteza, a tăia, a ciunti, a fragmenta
• foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială

Dex spârcui

• SPÂRCUÍ, spârcuiesc, IV. ( și ) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ A evacua fecalele în mici cantități (și des). – Spârc + -ui.
• A SPÂRCUÍ ~iésc tranz. înv. A rupe în bucăți (cu mâinile, dinții, colții, ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. /spârc + suf. ~ui
• spârcuì v. 1. a risipi, a împrăștia (sens ieșit din uz); 2. a sfâșia, vorbind de fiare. .
• SPÎRCUÍ, spîrcuiesc, IV. (Învechit și regional) A rupe în bucăți; a sfîșia, a sfîrtica, a ciopîrți. Lupii ne-au spîrcuit cele mai bune mioare. SADOVEANU, O. VIII 250. Du-te, mă, și vezi de nu li-i da, cumva, de urmă ; să nu le hi spîrcuit vro dihanie, dare-ar gălbeaza-n ele. HOGAȘ, M. N. 190. ♦ A zdrobi, a distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. Băiete, băiete! eram bătrîn atuncea, dar brațele mele uscate multe lifte au spîrcuit. SADOVEANU, O. I 276. ◊ Rămăseseră însă, în domnia lui Duca-vodă, puține așezări de creștini pe acea vale bogată, căci cu puțini ani înainte iernaseră tătarii fărămînd și spîrcuind. SADOVEANU, Z. C. 70.
• spî́rcuĭ și -ĭésc, a -ĭ v. tr. (cp. cu spîrcîĭ și sfîrtic). Est. Sfîrtic, sfîșiĭ: lupu a spîrcuit oile. Fig. Nimicesc cu furie. – În Maram. a spărtica.
• SPÂRCUÍ vb. v. împrăștia, risipi, sfârteca, sfâșia, spulbera, vântura.
• spîrcui ÎMPRĂȘTIA. RISIPI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. SPULBERA. VÎNTURA.

Sinonimul cuvântului spârcui

Testează-te!