Sinonime sfințenie

Cuvântul „sfințenie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
• sacralitate - sfințenie, puritate
• pietate - evlavie, cucernicie, devotament
• falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
• fidel - devotat, credincios, statornic, constant, atașat, sigur, precis, exact, întocmai
• fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
• hristoitie - evlavie, cucernicie
• identic - aidoma, întocmai, la fel, congruent, concordant, echivalent
• aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
• incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• migală - grijă, scrupul, meticulozitate, atenție, scrupulozitate, piguleală, răbdare, stăruință, perseverență
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• acribie - exactitate, rigoare, precizie

Dex sfințenie

• SFINȚÉNIE Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Cu sfințenie = cu evlavie; cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + -enie.
• SFINȚÉNIE Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Cu sfințenie = cu evlavie; cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + -enic.
• SFINȚÉNIE (Astăzi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfînt. Intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea cînd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. EMINESCU, N. 62. Doamnă, rugămințile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfințenia legăturii ce vă unește, toate mă invită a mă pleca. NEGRUZZI, S. III 144. ◊ Cu sfințenie = cu evlavie; cu exactitate, cu scrupulozitate. Toți îl ascultau cu sfințenie. BASSARABESCU, S. N. 171. Pornește pînă te văd și-ți fă datoria cu sfințenie. CREANGĂ, P. 316. (Glumeț) Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile. BART, S. M. 27. – Variantă: sînțénie (ISPIRESCU, L. 42)
• SFINȚÉNIE f. rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. ◊ Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai. /a sfinți + suf. ~enie
• sfințenie f. însușirea celor sfinte.
• sfințénie f. (d. sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie.
• SFINȚÉNIE s. v. consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.

Sinonimul cuvântului sfințenie

Testează-te!