Dicționar de sinonime
Sinonime singulariza
Cuvântul „singulariza” are următoarele sinonime:
singulariza ( verb )
- individualiza
- remarca
- a [se] individualiza
- a [se] izola
- a se deosebi
- a se distinge
- a se evidenția
- a se ilustra
- a se remarca
- a se însemna
- a se semnala
- a se vesti
- a caracteriza
- a deosebi
- a deveni singular
- a distinge
- a individualiza
- a izola
- a personaliza
- a scoate în evidență
Sinonime Apropiate
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- deosebi - a diferenția, a diferi, a se delimita, a se distinge, a se demarca, a se desluși, a se disocia, a se remarca, a se evidenția
- evidenția - a distinge, a deosebi, a remarca, a reliefa, a releva, a afirma, a accentua, a înlătura, a îndepărta
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- ilustra - a exemplifica, a înfățișa, a demonstra, a reprezenta, a se distinge, a se remarca, a se impune
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
- memorabil - deosebit, remarcabil, vestit
- excela - a se evidenția, a se impune, a se distinge, a se remarca
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- releva - a semnala, a denota, a remarca
- eminent - deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
- individualiza - a personaliza, a tipiza, a particulariza
- istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
- marcant - important, însemnat, proeminent, remarcabil
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
Dex singulariza
- SINGULARIZÁ, singularizez, I. și A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din singulariser.
- SINGULARIZÁ, singularizez, I. A scoate în evidență; a deosebi, a distinge. După îndemnul prietinului mai vechi, adaptat la spiritul capitalei, își sacrificase chica pletoasă, care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori. C. PETRESCU, C. V. 46.
- SINGULARIZÁ I. , A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. .
- SINGULARIZÁ tr., a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)
- A SE SINGULARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser
- A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser
- *singularizéz v. tr. (d. singular). Disting de alțiĭ: nu avea o purtare care să te singularizeze!. V. refl. Mă disting pin singularitate.
- SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
- SINGULARIZA 1. a (se) individualiza, a (se) izola. (A ~ însușirile unui fenomen.) 2. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?)