Dicționar de sinonime
Sinonime situare
Cuvântul „situare” are următoarele sinonime:
situare ( substantiv )
- clasare
- clasificare
- plasare
- amplasare
- așezare
- fixare
- stabilire
- amplasament
- loc
- poziție
- poziționare
- punere
Sinonime Apropiate
- așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
- sediment - depunere, depozit, strat, așezare
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
- opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
- compoziție - compunere, alcătuire, organizare, structură, muzică, melodie, muzică, partitură
- declarație - comunicare, mărturisire, depoziție, relatare, afirmație, enunț, expunere, expozeu, prezentare
- distribuție - împărțire, repartizare, distribuire, alcătuire, așezare, aranjament, dispunere, structură, ansamblu
- expunere - prezentare, înfățișare, expoziție, etalare, comunicare, prelegere, expozeu, discurs, vorbire
- expoziție - prezentare, expunere, etalare, înfățișare, vitrină, magazin
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
Dex situare
- SITUÁRE, situări, Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei. – situa.
- SITUÁRE, situări, Acțiunea de a se situa; luare de poziție într-o problemă dată.
- SITUÁRE, situări, Acțiunea de a (se) situa.
- SITUÁRE Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei; poziție, așezare. .
- SITUÁ, situez, I. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție. ♦ A așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. – Din situer.
- SITUÁ, situez, I. A ocupa un anumit loc în spațiu (sau într-o ordine, într-o ierarhie); a lua o anumită atitudine față de o problemă dată. Satul ei era situat pe o înălțime de unde ochiul vedea o întindere de două ore. BOLINTINEANU, O. 413. Casa era situată pe vîrful dealului. id. ib. 413.
- SITUÁ, situez, I. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziție. ♦ A așeza într-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – situer.
- SITUÁ I. A ocupa un anumit loc într-o ordine; a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziție. ♦ A așeza într-un anumit loc. .
- SITUÁ I. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a așeza într-un anumit loc. (< fr. situer)