Dicționar de sinonime
Sinonime slobozire
Cuvântul „slobozire” are următoarele sinonime:
slobozire ( substantiv )
- descărcare
- desfacere
- desprindere
- destindere
- dezrobire
- eliberare
- emancipare
- emancipație
- lărgire
- liberare
- salvare
- scăpare
- scoatere
- slăbire
- tragere
Sinonime Apropiate
- ieșire - poartă, ușă, deschidere, soluție, dezlegare, eliberare, scăpare, reacție, violență
- gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
- dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
- destindere - relaxare, slăbire, detentă
- extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
- adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
- ambulanță - sanitară, salvare
- amorțeală - toropeală, moleșeală, slăbire, inerție, indiferență, stagnare
- canonadă - bombardament, tir, tragere
- centură - curea, centiron, colac de salvare, cordon, cingătoare
- detentă - destindere, dilatare, expansiune
Dex slobozire
- SLOBOZÍRE, sloboziri, Acțiunea de a (se) slobozi și rezultatul ei. – slobozi.
- SLOBOZÍRE Acțiunea de a slobozi.
- slobozíre f. Liberare. Vechĭ. Libertate.
- SLOBOZÍ, slobód, IV. 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
- SLOBOZÍ, slobod, IV. 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.