Dicționar de sinonime

Sinonime sorti

Cuvântul „sorti” are următoarele sinonime:

sorți ( substantiv )
  • șansă
  • recrutare
  • posibilitate
sorti ( verb )
  • hărăzi
  • predestina
  • a da
  • a destina
  • a hărăzi
  • a hotărî
  • a meni
  • a orândui
  • a predestina
  • a rândui
  • a ursi
  • a predetermina
  • a preursi
  • a noroci
  • a scrie
  • a soroci
  • a tocmi
  • a rezerva
  • a face
  • sorți


Sinonime Apropiate

  • meni - a destina, a sorti, a hărăzi, a predestina, a ursi, a descânta, a invoca, a prevesti, a vesti
  • destina - a hărăzi, a meni, a rândui, a sorti, a soroci, a se consacra, a se devota, a se dedica, a se dărui
  • hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
  • fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
  • fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
  • șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
  • soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
  • formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
  • aranja - a potrivi, a orândui, a întocmi, a rândui, a dispune, a așeza, a sistematiza, a grupa, a ordona
  • hotărî - a stabili, a fixa, a decide, a dispune, a decreta, a porunci, a stipula, a hărăzi, a soroci
  • reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
  • scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
  • fatalism - predestinație, destin
  • garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
  • institui - a construi, a înființa, a orândui, a forma, a întemeia, a stabili, a statornici

Dex sorti

  • SORTÍ, sortesc, IV. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
  • SORTÍ, sortesc, IV. (Întrebuințat mai ales la timpurile compuse) A determina soarta, destinul cuiva; a ursi, a meni, a predestina. Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274.
  • A SORTÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soartă
  • SOÁRTĂ, sorți, 1. (În superstiții) Forță (sau voință) supranaturală despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Situație, concurs de împrejurări existente la un moment dat. ♦ Evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ. – sors, -tis.


Sinonimul cuvântului sorti

Sinonimul cuvântului sorti


Testează-te!