Dicționar de sinonime
Sinonime sorti
Cuvântul „sorti” are următoarele sinonime:
sorți ( substantiv )
- șansă
- recrutare
- posibilitate
sorti ( verb )
- hărăzi
- predestina
- a da
- a destina
- a hărăzi
- a hotărî
- a meni
- a orândui
- a predestina
- a rândui
- a ursi
- a predetermina
- a preursi
- a noroci
- a scrie
- a soroci
- a tocmi
- a rezerva
- a face
- sorți
Sinonime Apropiate
- meni - a destina, a sorti, a hărăzi, a predestina, a ursi, a descânta, a invoca, a prevesti, a vesti
- destina - a hărăzi, a meni, a rândui, a sorti, a soroci, a se consacra, a se devota, a se dedica, a se dărui
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- aranja - a potrivi, a orândui, a întocmi, a rândui, a dispune, a așeza, a sistematiza, a grupa, a ordona
- hotărî - a stabili, a fixa, a decide, a dispune, a decreta, a porunci, a stipula, a hărăzi, a soroci
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- fatalism - predestinație, destin
- garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
- institui - a construi, a înființa, a orândui, a forma, a întemeia, a stabili, a statornici
Dex sorti
- SORTÍ, sortesc, IV. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.
- SORTÍ, sortesc, IV. (Întrebuințat mai ales la timpurile compuse) A determina soarta, destinul cuiva; a ursi, a meni, a predestina. Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274.
- A SORTÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soartă
- SOÁRTĂ, sorți, 1. (În superstiții) Forță (sau voință) supranaturală despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Situație, concurs de împrejurări existente la un moment dat. ♦ Evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ. – sors, -tis.