Dicționar de sinonime
Sinonime statuie
Cuvântul „statuie” are următoarele sinonime:
statuie ( substantiv )
- atlant
- basorelief
- basrelief
- bronz
- bust
- cariatidă
- figurină
- idol
- marmură
- monument
- ronde-bosse
- sculptură
- statuă
- statuetă
Sinonime Apropiate
- figurină - statuetă, bibelou, porțelan
- spătos - robust, voinic, atlet
- trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
- trunchi - butuc, tulpină, buștean, corp, talie, tors
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- zdravăn - voinic, puternic, vânjos, robust, solid, rezistent, tare, sănătos, teafăr
- zeitate - divinitate, idol, zeu, zeiță
- grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- incendiu - foc, pojar, pârjol, combustie
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- lemn - copac, pom, arbore, arbust, butuci, tălpi, plazuri
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- adora - a venera, a diviniza, a idolatriza
- butuc - buștean, trunchi, ciolhan, ciump, buturugă
Dex statuie
- STATÚIE, statui, Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spațiu deschis. ◊ ( sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. – Din statue. statua.
- STATÚIE, statui, Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea unor ființe sau a unor figuri alegorice în piatră, marmură, lemn, bronz etc. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate, Inscripții pe plăci de-aur, statui în bronz turnate... MACEDONSKI, O. I 168. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare a picioarelor ș-a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice ale gladiatorilor romani. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. Ar fi zis cineva că este o statuie de marmură, ieșită din mînile lui Canava. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ (Familiar) Merită (o) statuie, se zice despre o persoană care merită o recompensă mare sau laude neprecupețite. (Ironic) A ridica (cuiva) o statuie = a-și arăta recunoștința față de cineva (aducîndu-i laude exagerate). – Variantă: (învechit) státuă, statue (HOGAȘ, M. N. 55, ODOBESCU, S. III 71, NEGRUZZI, S. I 160),
- STATÚIE Sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. .
- STATÚIE sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)