Dicționar de sinonime
Sinonime stindard
Cuvântul „stindard” are următoarele sinonime:
stindard ( substantiv )
- drapel
- steag
- flamură
- bandieră
- banderiu
- prapur
- fanion
- pavilion
- emblemă
- deviză
Sinonime Apropiate
- steag - drapel, stindard, flamură, pavilion, fanion
- flamură - steag, stindard
- drapel - steag, flamuri, stindard
- stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
- stemă - blazon, emblemă, coroană, diademă, herb
- lozincă - slogan, deviză, formulă
- blazon - stemă, emblemă, armoarii
- cocardă - insignă, emblemă
- marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate
Dex stindard
- STINDÁRD, stindarde, 1. Steag, drapel. ◊ A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din stendardo.
- STINDÁRD, stindarde, (Astăzi rar) 1. Steag, drapel. Rănit, scapă din mîini stindardul. CARAGIALE, O. III 17. Și stindardul țării el înfășurînd, Către sîn îl strînge înapoi cătînd. BOLINTINEANU, O. 35. Poporul să m-aclame, poporul să m-admire Și oștile să-nchine Stindarde-n fața mea. ALECSANDRI, T. II 126. ◊ A ridica stindardul revoltei = a porni, a declanșa o revoltă. N-ar fi cutezat să ia parte intr-o mișcare ce ar fi ridicat stindardul revoltei. GHICA, A. 687. 2. Tabără, front. Nu este amărăciune mai mare decît a dezertorului ce vede triumfînd stindardul ce a părăsit. BOLLIAC, O. 262. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. Marxismul a devenit stindardul de luptă și călăuză a proletariatului din toată lumea. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 338, 1/1.
- STINDÁRD 1. Steag de război; drapel. 2. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. 3. Porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. .
- STINDÁRD 1. steag de război; drapel. 2. tabără, front. ◊ simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)