Sinonime strunire

Cuvântul „strunire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încordare - înstrunare, întindere, strunire, concentrare, tensiune, febrilitate, agitație, neastâmpăr
• promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• tensiune - încordare, stres, zbucium, dramatism, presiune, hipertensiune
• vastitate - imensitate, întindere, amplitudine, amploare
• febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
• febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
• larg - întindere, cuprins, lărgime
• lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
• mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
• nerăbdare - neastâmpăr, nervozitate, impaciență, încordare, tensiune, febrilitate, surescitare, înfrigurare, agitație
• nervozitate - enervare, iritare, surescitare, irascibilitate, nerăbdare, neastâmpăr, impaciență, încordare, înfrigurare
• opinteală - efort, sforțare, opintire, încordare
• ambitus - diapazon, întindere, registru
• amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine

Dex strunire

• STRUNÍRE, struniri, Acțiunea de a struni și rezultatul ei. – struni.
• STRUNÍRE Acțiunea de a struni și rezultatul ei.
• STRUNÍ, strunesc, IV. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.
• STRUNÍ, strunesc, IV. 1. A stăpîni (un cal) din frîu, a ține strîns, a nu lăsa să se abată de la direcția voită. Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. ◊ Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. ♦ (Cu privire la oameni) A stăpîni, a domina, a înfrîna; a ține din scurt. Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. 2. A întinde strunele unui instrument muzical, a acorda, a înstruna; (rar) a cînta. Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 138, 4/1. 3. A lega strîns (trăgînd bine de sfoara care leagă). Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. – Variantă: struná (PĂSCULESCU, L. P. 62) I.

Antonime strunire

• A struni ≠ a dezacorda

Sinonimul cuvântului strunire

Testează-te!