Dicționar de sinonime
Sinonime strășnicie
Cuvântul „strășnicie” are următoarele sinonime:
strășnicie ( substantiv )
- severitate
- rigoare
- duritate
Alte sinonime:
- tărie
- grozăvie
- monstruozitate
- oroare
- asprime
- constrângere
- intransigență
- rigurozitate
- strășnicie
- strictețe
- strășnicire
- forță
- putere
- vigoare
- inflexibilitate
Sinonime Apropiate
- severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
- asprime - severitate, duritate, rigiditate, strășnicie, neînduplecare, intransigență
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- minuție - migală, scrupul, rigoare, atenție, exigență
- acribie - exactitate, rigoare, precizie
- asperitate - duritate, asprime, aspreală
- aspreală - asprime, asperitate, duritate, scrobeală, crohmală, apret
- brutalitate - duritate, asprime, răutate, agresivitate, neomenie
- exactitate - precizie, rigoare, concordanță, punctualitate, conformitate, justețe, fidelitate
- exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
- granit - tărie, forță, duritate
Dex strășnicie
- STRĂȘNICÍE 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + -ie.
- STRĂȘNICÍE 1. Tratament sever, asprime, severitate. Pășim cu-ncredere-nainte Că înapoi nu-i chip să mergem, luînd angajamente sfinte Să aplicăm cu strășnicie în țară legile agrare Și în lucrarea cea comună să-și aibă partea fiecare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 63. A hotărît să se pună pe petreceri, incailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. 2. Putere, forță. ca-n niște scoici au strîns cu strășnicie Tot soarele ce se-adunase-o vară În luminoasa florilor tipsie. D. BOTEZ, F. S. 70. Abia după trei zile și trei nopți, căzînd jos cu mare strășnicie, s-a cufundat în fundul pămîntului, de s-au zguduit temeliile lumii. CREANGĂ, P. 56. ◊ Să mînînci? Da ce să mînînci? Și în strășnicia deznădăjduitei mele stări, mă apucă un rîs nebun. HOGAȘ, M. N. 98.
- STRĂȘNICÍE ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. /strașnic + suf. ~ie
- strășnicie f. severitate.
- strășnicíe f. (d. strașnic). Calitatea de a fi strașnic. – Și străjn- (vest).
- STRĂȘNICÍE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie.
- STRĂȘNICÍE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe.