Dicționar de sinonime
Sinonime exigență
Cuvântul „exigență” are următoarele sinonime:
exigență ( substantiv )
- pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ
- acribie, scrupul, minuțiozitate, migală, severitate, conștiinciozitate
Alte sinonime:
- rigurozitate
- necesitate
- nevoie
- obligație
- trebuință
- niștotă
- nevoință
- nevoire
- recerință
- comandament
- cerere
- dorință
- postulat
- meticulozitate
- scrupulozitate
- tipicărie
Sinonime Apropiate
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- minuție - migală, scrupul, rigoare, atenție, exigență
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
- severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- strășnicie - severitate, rigoare, duritate
- migală - grijă, scrupul, meticulozitate, atenție, scrupulozitate, piguleală, răbdare, stăruință, perseverență
- migăleală - migală, scrupul
- necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
- acribie - exactitate, rigoare, precizie
- deziderat - dorință, cerință
- cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
- veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
- meticulos - scrupulos, exigent, conștiincios, migălos, atent, pedant, minuțios, serios
Dex exigență
- exigență (: ~ii), ezigenție (: ~ii) / ~țe / exigence, exigentia] 1 Pretenție. 2 (; ezigenție) Obligație (1). 3 Nevoie (1). 4 Intransigență. 5 Cu ~ Riguros.
- EXIGÉNȚĂ, exigențe, Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din exigence, exigentia.
- EXIGÉNȚĂ, exigențe, Faptul de a fi exigent, însușirea de a cere mult de la alții și de la sine însuși; ceea ce pretinde cineva de la altul, cerință, pretenție. Ca un semn al exigențelor mereu crescînde ale maselor iubitoare de muzică, a răsunat chemarea adresată compozitorilor de a crea cîntece cu un cît mai înalt nivel artistic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 349, 2/2.
- EXIGÉNȚĂ Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. .
- EXIGÉNȚĂ faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia)
- EXIGÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. /<fr. exigence, lat. exigentia
- exigență f. 1. pretențiunea celui exigent; 2. trebuință, nevoie: exigențele timpului.
- *exigénță f., pl. e (lat. exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate, cerință: exigențele timpuluĭ.
- esigență exigență
- esigenție exigență
Antonime exigență
- Exigență ≠ indulgență