Dicționar de sinonime
Sinonime sufocare
Cuvântul „sufocare” are următoarele sinonime:
sufocare ( substantiv )
- asfixiere
- dispnee
- asfixie
- înăbușire
- înecare
- sufocație
- sugrumare
- înecăciune
- năduf
Sinonime Apropiate
- asfixie - înecare, asfixiere, înecăciune, sufocare, sufocație, înăbușire, sugrumare
- năduf - zăpușeală, zăduf, arșiță, caniculă, sufocare, înecăciune, asfixiere, ciudă, necaz
- astmă - înecăciune, sufocare, năduf
- dispnee - sufocare, înecăciune
- înec - inundație, potop, revărsare, sufocare, înăbușire
- împărtășanie - cuminecare, euharistie, grijanie
- căldură - temperatură, febră, fierbințeală, arșiță, caniculă, zăpușeală, dogoare, năduf, pojar
- necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
Dex sufocare
- SUFOCÁRE, sufocări, Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – sufoca.
- SUFOCÁRE, sufocări, Faptul de a se sufoca; înăbușire.
- SUFOCÁRE Faptul de a (se) sufoca; sufocație. .
- SUFOCÁ, sufóc, I. și (Adesea ) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din suffoquer, suffocare.
- SUFOCÁ, sufóc, I. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Pușkin, în această atmosferă , se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. () Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.
- SUFOCÁ I. , A (se) înăbuși (din lipsă de aer). .
- SUFOCÁ tr., a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
- A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer
- A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer
- sufocà v. a năbuși.