Dicționar de sinonime

Sinonime sufocare

Cuvântul „sufocare” are următoarele sinonime:

sufocare ( substantiv )
  • asfixiere
  • dispnee
  • asfixie
  • înăbușire
  • înecare
  • sufocație
  • sugrumare
  • înecăciune
  • năduf


Sinonime Apropiate

  • asfixie - înecare, asfixiere, înecăciune, sufocare, sufocație, înăbușire, sugrumare
  • năduf - zăpușeală, zăduf, arșiță, caniculă, sufocare, înecăciune, asfixiere, ciudă, necaz
  • astmă - înecăciune, sufocare, năduf
  • dispnee - sufocare, înecăciune
  • înec - inundație, potop, revărsare, sufocare, înăbușire
  • împărtășanie - cuminecare, euharistie, grijanie
  • căldură - temperatură, febră, fierbințeală, arșiță, caniculă, zăpușeală, dogoare, năduf, pojar
  • necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs

Dex sufocare

  • SUFOCÁRE, sufocări, Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – sufoca.
  • SUFOCÁRE, sufocări, Faptul de a se sufoca; înăbușire.
  • SUFOCÁRE Faptul de a (se) sufoca; sufocație. .
  • SUFOCÁ, sufóc, I. și (Adesea ) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din suffoquer, suffocare.
  • SUFOCÁ, sufóc, I. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Pușkin, în această atmosferă , se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. () Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.
  • SUFOCÁ I. , A (se) înăbuși (din lipsă de aer). .
  • SUFOCÁ tr., a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
  • A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer
  • A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer
  • sufocà v. a năbuși.


Sinonimul cuvântului sufocare

Sinonimul cuvântului sufocare


Testează-te!