Dicționar de sinonime
Sinonime susur
Cuvântul „susur” are următoarele sinonime:
susur ( substantiv )
- clipocit
- foșnet
- murmur
- clipoceală
- clipocire
- susurare
- șoaptă
- șopot
- zvon
- murmuială
- murmureală
- zuzet
- murmuit
- fâșâit
- freamăt
- sunet
- șoșet
- zumzet
Sinonime Apropiate
- șopot - murmur, clipocit, foșnet
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- foșnet - fâșâit, freamăt, foșnire, susur
- murmur - freamăt, susur, rumoare, zumzet
- zumzet - bâzâit, murmur, freamăt
- clipoceală - murmur, susur, șopteală, piroteală, ațipire, moțăiala
- șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
- șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
- fremăta - a foșni, a murmura, a susura, a tremura, a tresălta, a se înfiora, a vibra, a pulsa, a tresări
- murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- psalmodia - a înota, a cânta (încet), a murmura, a recita (lent)
- zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
- vibrare - trepidație, tremur, freamăt, accent, emoție, patetism
- zumzăi - a bâzâi, a foșni, a murmura
Dex susur
- SÚSUR, susure, Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).
- SÚSUR Zgomot continuu și lin, produs de o apă care curge sau de un frunziș mișcat de vînt. murmur, șopot, foșnet, freamăt. În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. Susurul acestor codri se stinsese o dată cu doina din caval. GALACTION, O. I 285. Băiatul auzi în baia zînelor un susur de apă. ISPIRESCU, L. 163. ◊ (Cu determinări precizînd intensitatea, natura sau calitatea zgomotului) în răpaosul nopții se auzea numai clătirea undelor ce se izbeau încetișor de mal și susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. ◊ (Metaforic) Sta neclintit, cu ochii duși, în cadrul ferestrei. O înfiorare, un susur de șoapte tainice veni din livezi. SADOVEANU, O. I 276. Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. REBREANU, R. I 247. – Variante: súrsur (POPESCU, B. III 10), zúzur (EMINESCU, N. 113)
- SÚSUR Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vânt. .
- SÚSUR zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura)
- SÚSUR ~e n. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze mișcate de vânt etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura
- susur n. sunet lin și confuz: un susur de apă ISP. .
- SÚRSUR susur.