Sinonime susurare

Cuvântul „susurare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• șopot - murmur, clipocit, foșnet
• șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
• foșnet - fâșâit, freamăt, foșnire, susur
• clipoceală - murmur, susur, șopteală, piroteală, ațipire, moțăiala
• murmur - freamăt, susur, rumoare, zumzet
• șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
• șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
• zumzet - bâzâit, murmur, freamăt
• fremăta - a foșni, a murmura, a susura, a tremura, a tresălta, a se înfiora, a vibra, a pulsa, a tresări
• murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
• palataliza - a înmuia (sunetele)
• psalmodia - a înota, a cânta (încet), a murmura, a recita (lent)
• zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
• vibrare - trepidație, tremur, freamăt, accent, emoție, patetism
• zumzăi - a bâzâi, a foșni, a murmura

Dex susurare

• SUSURÁRE, susurări, (Rar) Faptul de a susura; susur. – susura.
• SUSURÁRE, susurări, (Rar) Faptul de a susura; susur. Susurarea frunzelor, șoaptele apelor... în loc s-o turbure părea că o măresc. MACEDONSKI, O. III 68.
• SUSURÁ, 3 súsură, I. (Despre ape curgătoare, frunze; despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din susurrer.
• SUSURÁ, 3 súsură, I. (Despre ape curgătoare și despre frunziș; despre vîntul care mișcă frunzișul) A produce un zgomot lin și continuu. murmura, șopoti, foșni, fremăta. Am deschis ochii dintr-o dată și am văzut un sfert de lună în cerul negru, peste livezi pustii, în care susura vîntul. SADOVEANU, N. F. 57. Am cotit spre izvor. Am stat între plopi o clipă. Apa susura dulce. id. O. VIII 34. Seara, cînd frunzele abia îndrăzneau să susure timid, la o adiere nesimțită, copacul îmi părea că suspină. C. PETRESCU, S. 8. ♦ (Construit cu dativul) A se strecura; a picura. Îi susura un fel de liniște ciudată în inimă, un fel de mîngîiere. POPA, V. 99. – Variantă: sursurá (SADOVEANU, M. 199) I.
• SUSURÁ I. (Despre ape curgătoare, frunze) A produce un zgomot lin și continuu. .
• SUSURÁ intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer)
• A SUSURÁ pers. 3 súsură intranz. (despre ape curgătoare, frunze mișcate de vânt etc.) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a șopoti. /<fr. susurrer, lat. susurrare
• susurà v. a murmura, a freme. .

Sinonimul cuvântului susurare

Testează-te!