Sinonime tâcâi

Cuvântul „tâcâi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zvâcnitură - pulsație, zvâcnire, palpitare, zvâcnet
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
• străbate - a cutreiera, a răzbi, a răzbate, a traversa
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• zvâcni - a țâșni, a zbughi, a sări (brusc), a palpita, a fremăta
• fremăta - a foșni, a murmura, a susura, a tremura, a tresălta, a se înfiora, a vibra, a pulsa, a tresări
• mistui - a digera, a măcina, a distruge, a nimici, a prăpădi, a chinui, a suferi, a se zbate, a se ascunde
• ajunge - a sosi, a veni, a reuși, a izbuti, a răzbate, a deveni, a se îmbogăți, a se realiza, a parveni
• conversație - convorbire, discuție, dialog, șuetă, dezbatere
• discuta - a convorbi, a conversa, a sta de vorbă, a dialoga, a dezbate, a analiza, a delibera
• discuție - convorbire, conversație, dezbatere, dialog, controversă, dispută, altercație, litigiu, sfadă

Dex tâcâi

• tâcâi 1 ( ceasornice; tâcăi) A ticăi1 (1). 2 ( inimă) A ticăi1 (2).
• TÂCÂÍ IV tăcăi.
• tăcăi 1 A scoate (la intervale regulate) sunetul exprimat prin interjecția „tac” a țăcăni. 2 ( ceasornice) A ticăi1 (1). 3 ( inimă) A ticăi1 (2).
• TĂCĂÍ, tăcăiesc, IV. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția „tac”. ♦ A ciocăni, a țăcăni. ♦ (Despre inimă) A zvâcni, a bate (ritmic). – Tac1 + -ăi.
• TĂCĂÍ, tăcăiesc, IV. A scoate la intervale regulate sunetul exprimat prin interjecția «tac». Pasărea aceasta uneori, cînd zboară, tăcăiește cu ciocul, ca și cînd s-ar lovi două scîndurele. MARIAN, O. II 78.
• TICĂÍ1, ticăiesc, IV. 1. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvîcni, a palpita. Parcă mie nu-mi ticăie inima? DUMITRIU, P. F. 12. Dar dacă n-o vrea? întrebă Vitalia cu inima ticăind. STĂNOIU, C. I. 206. 2. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic mașinăriei în funcție; a face tic-tac. Un ceasornic pe un scrin mai ticăia ca o inimă bolnavă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. – Variantă: tîcîí (ISPIRESCU, L. 60) IV.
• TÎCÎÍ IV ticăi1.
• A TĂCĂÍ ~iésc intranz. 1) A produce un zgomot repetat prin lovire la intervale regulate; a face „tic-tac”. 2) (despre inimă) v. A TICĂI. /tac + suf. ~ăi
• tăcăì v. a bate repede, a pulsa: îi tăcăia inima de frică ISP. .
• tî́cîĭ, a -í v. intr. (d. tîc-tîc). Fam. Fac tîc-tîc: a-țĭ tîcîi inima de frică. – Și tícăĭ (Dolj): le ticăĭa la toțĭ inimile (Doina 2-3, 39). V. bîcîĭ.

Sinonimul cuvântului tâcâi

Testează-te!