Sinonime tăgăduire

Cuvântul „tăgăduire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
• contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
• traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
• contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
• devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
• dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
• adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
• clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu

Dex tăgăduire

• tăgăduire Tăgadă (12).
• TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – tăgădui.
• TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială. – tăgădui.
• TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare. Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117.
• TĂGĂDUÍRE, tăgăduiri, Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.
• tăgădui 1 A contesta existența, necesitatea, obligativitatea (unui lucru, unui fenomen, unei afirmații ) a dezminți, a nega. 2 A rupe orice relație cu cineva. 3 A nu consimți la ceva a refuza, a respinge. 4 A tăinui (1). 5 A se sustrage.
• TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, IV. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din tagadni.
• TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, IV. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ca adevărat; a nega. Nu tăgăduiesc că femeile au mare istețime. ALECSANDRI, T. 296. Tăgăduiește, zi că n-ai scris răvașul acesta. NEGRUZZI, S. I 22. Că iubesc și că trăiesc nici eu nu tăgăduiesc. TEODORESCU, P. P. 316. ◊ Țăranii tăgăduiau cu desperare. REBREANU, R. I 113. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere. GORJAN H. I 10.
• TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, IV. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – tagadni.

Sinonimul cuvântului tăgăduire

Testează-te!