Sinonime tăgadă

Cuvântul „tăgadă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
• contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
• traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
• devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
• dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
• adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
• clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu

Dex tăgadă

• tăgadă 1 Contestare a existenței, a necesității, a obligativității (unui lucru, unui fenomen, unei afirmații ) dezmințire, negare, tăgăduială (1), tăgăduire, tăgădaș, tăgădat, tagă (1), făgăduință, tarpel2. 2 Îndoială. 3 Fără (de) ~ În mod sigur incontestabil, neîndoios. 4 Pe (sau cu) ~ Pe ascuns.
• TĂGÁDĂ, tăgade, Tăgăduială. ◊ Fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv).
• TĂGÁDĂ, tăgade, Tăgăduială. ◊ fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv).
• TĂGÁDĂ, tăgade, Negare, contestare; tăgăduială, tăgăduire. Învățătorul, crezînd că e cazul să-și facă un merit din îngrijirea dată Eleonorei, îngînă o tăgadă: nu, nu era chiar așa de bolnavă. DUMITRIU, N. 124. Ridica nori de praf, și totdeauna, dar totdeauna ajungea întîi cu lungimea gîtului, just, dar just ca să nu mai încapă vorbă ori tăgadă. CARAGIALE, S. 42.
• TĂGÁDĂ ~e f. v. A TĂGĂDUI. ◊ Fără ~ a) în mod operativ; fără a aștepta mult; b) în mod sigur; neîndoielnic. /v. a tăgădui
• tăgadă f. negațiune. .
• tăgádă f., pl. e, ca făgadă (d. tăgăduesc). Tăgăduire, negațiune. Tăgadă de dreptate, refuz de a primi la judecată (un judecător unuĭ reclamant).
• TĂGÁDĂ s. v. contestare.
• TĂGADĂ contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgăduială, tăgăduire, tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)

Sinonimul cuvântului tăgadă

Testează-te!