Dicționar de sinonime
Sinonime tacit
Cuvântul „tacit” are următoarele sinonime:
tacit ( adjectiv )
- subînțeles
- consimțit
- discret
Alte sinonime:
- neexprimat
Sinonime Apropiate
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut
- curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
- curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
- mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
- mutește - tainic, discret, pe tăcute, fără vorbă
- implicit - cuprins, subînțeles, strâns legat, inclus
Dex tacit
- tacit, ~ă 1-2 , ( un acord, o convenție, o înțelegere ) (Care este) neexprimat formal, dar subînțeles și admis ca atare (rar) tăcut2 (8). 3 Nerostit cu voce tare. 4-5 , (Care este) executat în tăcere.
- TACÍT, -Ă, taciți, -te, (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din tacite, tacitus.
- TACÍT, -Ă, taciți, -te, (Despre un acord, o convenție) Care nu este exprimat formal, ci este subînțeles și admis ca atare. N-a tras nimeni. A fost un armistițiu tacit. C. PETRESCU, Î. II 15. De obicei nu erau poftiți cavaleri. Totuși gazda avea îngăduința tacită de a chema pe tînărul care-i făcea curte. REBREANU, I 95.
- TACÍT, -Ă Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. .
- TACÍT, -Ă (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles. (< fr. tacite, lat. tacitus)
- TACÍT ~tă (~ți, ~te) Care se subînțelege și se admite ca atare, fără a fi exprimat în cuvinte. Aprobare ~tă. /<fr. tacite
- Tacit m. împărat roman, domni șase luni și fu asasinat de soldați (275).
- tacit a. care nu e formal exprimat, dar e subînțeles sau se poate subînțelege: consimțire tacită.
- Tacit m. celebru istoric roman, remarcabil prin gravitatea, energia și conciziunea stilului său: Anale, Datinile Germanilor (55-135).
- *tácit, -ă adj. (lat. tácitus, tăcut). Nu exprimat formal, ci subînțeles pin tăcere: consimțire tacită. Adv. În mod tacit.