Dicționar de sinonime
Sinonime tagă
Cuvântul „tagă” are următoarele sinonime:
tagă ( substantiv )
- contestare
- dezmințire
- negare
- negație
- renegare
- tăgadă
- tăgăduială
- tăgăduire
Sinonime Apropiate
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
- contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
- traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
- nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
- contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
- devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
- dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
- adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
Dex tagă
- tagă 1 Tăgadă (1). 2 Fără (de) ~ Fără îndoială incontestabil. 3 Fără șovăire mereu. 4 A da ~ (sau ~ga), a avea (sau a prinde, a-i fi) ~ (de ...) A nega. 5 (; oameni; ) A pune ~ A nu mai voi să facă un lucru. 6 (; animale de tracțiune; ) A nu voi să tragă. 7 A se pune ~ga A se ambiționa. 8 Cauză (3).
- TÁGĂ Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – tăgadă.
- TÁGĂ Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – tăgadă.
- TÁGĂ (Învechit) Tăgăduială, tăgadă, negare, contestare. Se vor întrebuința împotriva noastră taga și defăimarea. BOLLIAC, la TDRG. ◊ Fără (de) tagă = fără îndoială, fără tăgadă. Acest nume este deci, fără tagă, al vestitului meșter romîn. ODOBESCU, S. II 510. Socotesc dar că în lume eu întîi sînt trebuită, Bătrînimii, tinerimei, fără tagă sînt dorită. PANN, P. V. II 24.
- tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. .
- tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198).
- tagă s. f., g.-d. art. tagăi
- TÁGĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
- tagă CONTESTARE. DEZMINȚIRE. NEGARE. NEGAȚIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE.