Dicționar de sinonime
Sinonime tencui
Cuvântul „tencui” are următoarele sinonime:
tencui ( verb )
- lipi
- murui
- spoi
- vărui
- a malterezi
- a drișcui
- a măltări
- a măltărui
- a văcăli
- a acoperi cu tencuială
- a așterne cu ghips
- a efectua lucrări de tencuială
- a face tencuială
- a împacheta
- a lipi
- a spoi
- a strânge în teancuri
- a vărui
- a murui
Sinonime Apropiate
- spoi - a vărui, a se farda, a se sulemeni, a cositori
- spoială - văruială, zugrăveală, pospăială, aparență, cositorie
- murui - a lipi
- scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
- smulge - a trage, a scoate, a desprinde, a dezlipi, a obține, a lua
- sticli - a străluci, a luci, a sclipi, a scânteia, a scăpăra
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- străfulgera - a sclipi, a luci, a străluci
- străluci - a luci, a scânteia, a lumina, a sclipi, a se distinge, a se impune, a excela
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- sudură - legătură, lipire, unire, sudare
- vâscos - semilichid, gelatinos, cleios, lipicios
- vegetație - floră, plante, verdeață, polipi, excrescență, adenoidă
- zugrav - spoitor, pictor
Dex tencui
- tencui2 (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) a împacheta.
- tencui1 1 ( pereți, construcții ) A acoperi cu un strat de tencuială (2) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (; pereți) A unge cu mumială. 3 (; pereți, pomi ) A vărui.
- TENCUÍ, tencuiesc, IV. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din tyn’kuvaty.
- TENCUÍ 2, tencuiesc, IV. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.
- TENCUÍ1, tencuiesc, IV. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.
- A TENCUÍ ~iésc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn’kuvaty
- tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. .
- cimurui A tencui.
- tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.
- tencui ( 1 și 3 tencuiesc, tencuiască)