Sinonime ticăi

Cuvântul „ticăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• mistui - a digera, a măcina, a distruge, a nimici, a prăpădi, a chinui, a suferi, a se zbate, a se ascunde
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• zvâcnitură - pulsație, zvâcnire, palpitare, zvâcnet
• dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
• străbate - a cutreiera, a răzbi, a răzbate, a traversa
• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• vibrant - trepidant, tremurător, palpitant, impresionant, patetic, mișcător
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zvâcni - a țâșni, a zbughi, a sări (brusc), a palpita, a fremăta

Dex ticăi

• ticăi1 1 ( ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic în timpul funcționării a tăcăi (2), a tâcâi (1). 2 ( inimă) A bate tare (din cauza unei emoții puternice) a palpita, a zvâcni, a tăcăi (3), a tâcăi (2), a tăcâti.
• ticăi2 1 A lucra încet, fără spor a se mocăi, a se mocoși. 2-3 A suferi.
• TICĂÍ2, ticăiesc, IV. și A lucra încet, fără spor; a se mocăi. –
• TICĂÍ1, 3 ticăie, IV. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac. 2. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita. – Tic1 + -ăi.
• TICĂÍ2, ticăiesc, IV. și (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. –
• TICĂÍ1, ticăiesc, IV. 1. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvîcni, a palpita. Parcă mie nu-mi ticăie inima? DUMITRIU, P. F. 12. Dar dacă n-o vrea? întrebă Vitalia cu inima ticăind. STĂNOIU, C. I. 206. 2. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic mașinăriei în funcție; a face tic-tac. Un ceasornic pe un scrin mai ticăia ca o inimă bolnavă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. – Variantă: tîcîí (ISPIRESCU, L. 60) IV.
• TICĂÍ2, ticăiesc, IV. 1. (Rar) A lucra încet și fără mult spor, a se mocăi. 2. (Învechit și popular) A se zbuciuma, a se frămînta, a se văita. Începu a-și frînge mîinile de durere și a se ticăi, de-i plîngeai de milă. ISPIRESCU, M. V. 31.
• A SE TICĂÍ mă ~iésc intranz. rar A lucra prea încet și cu multă migală; a se mocăi; a se moșmoni; a se mocoși. /Orig. nec.

Sinonimul cuvântului ticăi

Testează-te!