Sinonime tir

Cuvântul „tir” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• procent - sutime, procentaj, dobândă, profit, beneficiu, camătă
• grăsan - rotofei, dolofan, bucălat, grăsuț, durduliu, plin, rotund
• izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
• libadea - sutană, anteriu
• anteriu - sutană, reverendă
• bărbos - neras, nebărbierit, hirsut
• bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
• bucălat - dolofan, grăsuț
• cărnos - musculos, grăsuț, miezos, pulpos
• centurion - ostaș, sutaș
• dolofan - durduliu, rotofei, grăsuț, grăsan, plin
• ghimirlie - cocioabă, căsuță, bordei
• schimb - înlocuire, schimbare, tură, tur, șut, rufărie, primeneli

Dex tir

• tir3 Pițigoi-de-brad (Parus ater).
• tir2 , 1-2 (Cuvânt care) imită cântecul greierului.
• tir4 1 Tragere cu o armă de foc. 2 Tragere la țintă (în procesul de instmire militară). 3 Locul unde se execută un tir4. 4 Ramură sportivă care cuprinde probe de tragere la țintă cu o armă de foc sau cu arcul. 5 Tragere la țintă, ca joc distractiv sau de noroc practicat la iarmaroace, la bâlciuri 6 Felul în care o amiă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. 7 Atac verbal la care este supusă o persoană.
• tir1 , tiri2
• tir5 Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri.
• TIR2, tiruri, Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. – Din inițialele t i r.
• TIR1 1. Ramură sportivă practicată cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din tir.
• TIR, tiruri, Tragere la țintă cu o armă de foc. De sigur, profitînd de acest prilej, cei de sus fac exerciții de tir. CAMIL PETRESCU, U. N. 361. Dimineața o baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. Săpîndu-se... un șanț de împrejmuire pentru tir, s-a găsit o piatră cu inscripțiunea arătată. I. IONESCU, M. 590.
• TIR 1. Sportul tragerii la țintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. .

Sinonimul cuvântului tir

Testează-te!