Sinonime tulburător

Cuvântul „tulburător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• duios - emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, tulburător, sentimental, iubitor, tandru
• mișcător - instabil, mobil, variabil, schimbător, emoționant, impresionant, duios, răscolitor, vibrant
• instigator - provocator, agitator, incitator, sedițios
• emoționant - mișcător, tulburător, răscolitor, impresionant
• sedițios - instigator, provocator, ațâțător
• vibrant - trepidant, tremurător, palpitant, impresionant, patetic, mișcător
• răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• dramatic - zguduitor, impresionant, mișcător, emoționant
• răsunător - vibrant, sonor, impresionant, faimos, memorabil
• impresionant - impozant, uimitor, dramatic, spectaculos, falnic, mișcător, grav
• incitant - provocator, senzual, ațâțător, stimulator
• copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător
• excitant - ațâțător, stimulator, provocator
• spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant

Dex tulburător

• tulburător, ~oare 1 Care neliniștește emoționant. 2 ~ de ... Foarte... (2). 3 (; arome, miresme) Care amețește îmbătător. 4 Persoană care ațâță, instigă. 5 Persoană care produce supărare. 6 Persoană potrivnică dușman. 7 Persoană care tulbură liniștea publică.
• TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, (Adesea substantivat) Care tulbură; care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. – Tulbura + -ător.
• TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. – Tulbura + -ător.
• TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, (Și în forma turburător) Care tulbură, neliniștește, emoționează; (despre arome, miresme) care amețește ( îmbătător). Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ♦ (Substantivat) Cel care tulbură liniștea publică. Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. – Variantă: turburătór, -oáre
• TULBURĂTÓR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor
• TULBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te amețește; în stare să îmbete. /a tulbura + suf. ~tor

Antonime tulburător

• Tulburător ≠ liniștitor

Sinonimul cuvântului tulburător

Testează-te!