Dicționar de sinonime
Sinonime amețitor
Cuvântul „amețitor” are următoarele sinonime:
amețitor ( adjectiv )
- năucitor, uluitor, uimitor
- tulburător, zăpăcitor, vertiginos
- îmbătător, derutant
Alte sinonime:
- vârtejitor
- vârtejos
- nebun
- fulgerător
- precipitat
Sinonime Apropiate
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
- frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
- fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
- impresionant - impozant, uimitor, dramatic, spectaculos, falnic, mișcător, grav
- incredibil - de necrezut, fantastic, uimitor, ireal
- miraculos - minunat, fantastic, uimitor, supranatural, magic, mitic
- colosal - enorm, imens, uluitor, fantastic, fabulos, fenomenal, formidabil, teribil, cumplit
- copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător
Dex amețitor
- amețitor, ~oare 1 Care amețește (1). 2 Înălțime ~toare înălțime atât de mare, încât nu poți privi la ea (de jos) sau de pe ea, fără să amețești.
- AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. – Ameți + -itor.
- AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54. (Adverbial) Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.
- AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. – Din ameți + -(i)tor.
- AMEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă amețeală. Succes ~. /a ameți + suf. ~itor
- amețitor a. care amețește.
- amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.
- AMEȚITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzație ~oare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.
- AMEȚITOR 1. vîrtejitor, vîrtejos. (Senzație ~.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, zăpăcitor. (Un ritm ~.) 3. tulburător, îmbătător. (Miresme ~.) 4. fulgerător, precipitat, vertiginos. (O cădere ~.)