Dicționar de sinonime

Sinonime amețitor

Cuvântul „amețitor” are următoarele sinonime:

amețitor ( adjectiv )
  1. năucitor, uluitor, uimitor
  2. tulburător, zăpăcitor, vertiginos
  3. îmbătător, derutant
Alte sinonime:
  • vârtejitor
  • vârtejos
  • nebun
  • fulgerător
  • precipitat


Sinonime Apropiate

  • stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
  • uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
  • vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
  • fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
  • gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
  • răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
  • splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
  • formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
  • frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
  • fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
  • impresionant - impozant, uimitor, dramatic, spectaculos, falnic, mișcător, grav
  • incredibil - de necrezut, fantastic, uimitor, ireal
  • miraculos - minunat, fantastic, uimitor, supranatural, magic, mitic
  • colosal - enorm, imens, uluitor, fantastic, fabulos, fenomenal, formidabil, teribil, cumplit
  • copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător

Dex amețitor

  • amețitor, ~oare 1 Care amețește (1). 2 Înălțime ~toare înălțime atât de mare, încât nu poți privi la ea (de jos) sau de pe ea, fără să amețești.
  • AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. – Ameți + -itor.
  • AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54. (Adverbial) Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.
  • AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, Care provoacă amețeală. – Din ameți + -(i)tor.
  • AMEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă amețeală. Succes ~. /a ameți + suf. ~itor
  • amețitor a. care amețește.
  • amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.
  • AMEȚITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzație ~oare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.
  • AMEȚITOR 1. vîrtejitor, vîrtejos. (Senzație ~.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, zăpăcitor. (Un ritm ~.) 3. tulburător, îmbătător. (Miresme ~.) 4. fulgerător, precipitat, vertiginos. (O cădere ~.)


Sinonimul cuvântului amețitor

Sinonimul cuvântului amețitor


Testează-te!