Dicționar de sinonime

Sinonime tura

Cuvântul „tura” are următoarele sinonime:

tura ( substantiv )
  • ștampilă
  • monogramă
  • semn gravat pe monede
tură ( substantiv )
  • schimb
  • tur
  • raită
  • otrocol
  • turn


Sinonime Apropiate

  • turnură - cotitură, viraj, aspect, fason, structură
  • infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
  • întorsătură - curbă, ocol, serpentină, cot, cotitură, turnură, întorsătură
  • lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
  • paietă - fluturaș
  • piruetă - rotire, rotogol, învârtitură
  • poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
  • potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
  • povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
  • poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
  • pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
  • preschimba - a schimba, a înnoi, a transforma, a modifica
  • prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
  • prisăcărit - albinărit, apicultura
  • privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare

Dex tura

  • tura1 1 Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte sau pe monede, pentru a le autentifica. 2 Fața monedei pe care este imprimată emblema. 3 Orice efigie, emblemă, monogramă sau pecete. 4 Semnătură. 5 Joc de noroc la care câștigă cel ce ghicește pe care parte va cădea moneda aruncată în sus rișcă1, tură1 (4). 6 Legătură care cuprinde un număr fix de obiecte (10 sau 12) de același fel. 7 (Rar; ) Fibrele unor plante exotice din care se face o anumită calitate de ață.
  • tura2 Parte de pe capetele ieșite în afară ale grinzilor de la podurile caselor.
  • TURÁ, turale, Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tura.
  • TURÁ2, turale, 1. (Cu sens colectiv) Fibrele unei plante exotice din care se fabrică o anumită calitate de ață. Se numește mreajă... o rețea simplă și foarte ușoară, împletită dintr-o ață foarte subțire, făcută din tura. ANTIPA, P. 498. 2. (Învechit) Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte (de obicei 10 sau 12) de același fel, legate sau ambalate împreună, pentru a forma un tot. testea. Saftianul se face din piei de capră și de oaie, puindu-se cîte 10 la o tura sau testea. I. IONESCU, M. 739.


Sinonimul cuvântului tura

Sinonimul cuvântului tura


Testează-te!