Sinonime umblătură

Cuvântul „umblătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• alergătură - goană, fugă, alergare, cursă, umblătură
• umblet - mers, umblătură, alergătură
• galop - fugă, goană, alergătură
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
• iureș - asalt, năvală, atac, goană, fugă, alergare
• fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
• hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
• călcătură - mers, umblet, pas, pășit
• mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
• mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
• progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
• fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
• fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
• gonaci - hăitaș, gonaș, bătăiaș, fugău
• goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza

Dex umblătură

• UMBLĂTÚRĂ, umblături, Umblat, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + -ătură.
• UMBLĂTÚRĂ, umblături, Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + -ătură.
• UMBLĂTÚRĂ, umblături, Faptul de a umbla, mers; colindare, cutreierare. După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73.
• UMBLĂTÚRĂ ~i f. 1) Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme; alergătură. 2) Mod de a umbla. /a umbla + suf. ~ătură
• umblătură f. 1. lucrarea de a umbla și efectul ei; 2. umblare deasă. .
• umblătúră f., pl. ĭ (lat. ambulatura, buĭestru). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblătură. – În nord îmbl-.
• UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. v. alergătură.
• UMBLĂTURĂ 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblet, ștrapaț, prepurtare, (prin ) ștrapă. (Ceasuri de ~.)
• umblătúră, umblătúri, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură.

Sinonimul cuvântului umblătură

Testează-te!