Dicționar de sinonime
Sinonime vălmășag
Cuvântul „vălmășag” are următoarele sinonime:
vălmășag ( substantiv )
- dezordine
- învălmășag
- învălmășeală
- neorânduială
- vălmășeală
Sinonime Apropiate
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- aglomerație - înghesuială, îngrămădire, îmbulzeală, afluență, învălmășeală
- debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
- deranj - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, tulburare, stânjenire, incomodare
- dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
- potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
- răvășeală - dezordine, haos, brambureală
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
- mizerie - sărăcie, lipsuri, nevoi, penurie, nevoințe, dezordine, murdărie, șicane, hărțuieli
- neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
- brambureală - debandadă, haos, dezordine
Dex vălmășag
- VĂLMĂȘÁG, vălmășaguri, Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – valma + -șag.
- VĂLMĂȘÁG Învălmășeală, neorânduială, dezordine; obiecte sau ființe aflate în neorânduială, învălmășite. – valma + -șag.
- VĂLMĂȘÁG învălmășag1.
- VĂLMĂȘÁG ~uri n. v. VĂLMĂȘEALĂ. /valma + suf. ~șag
- vălmășag n. mare confuziune: vălmășag în lagăr AL. .
- vălmășág n., pl. urĭ (d. de-a valma). Aglomerațiune confuză, val vîrtej, învălmășeală: vălmășagu capitaleĭ, al lumiĭ. – Și învălm-.
- învălmășag 1 Învălmășeală (2). 2 Gălăgie produsă de învălmășeală (4). 3 Luptă. 4 Confuzie.
- ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, Învălmășeală (2). – În + vălmășag.
- ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, Învălmășeală; luptă, încăierare. Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38. Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498. Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33. – Variantă: vălmășág (CREANGĂ, P. 53, ALECSANDRI, T. 1516, NEGRUZZI, S. I 264)
- vălmășag, -guri.