Sinonime văr

Cuvântul „văr” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
• perfecționa - a desăvârși, a ameliora
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
• piruetă - rotire, rotogol, învârtitură
• coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
• potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
• pripor - pantă, povârniș, clin
• proiecta - a plănui, a pune la cale, a intenționa, a prelimina, a gândi, a preconiza, a contura, a profila, a azvârli
• răsuci - a rula, a suci, a învălutăci, a încolăci, a roti, a învârti
• reiat - dungat, vărgat, zebrat
• săpătură - excavare, săpat, săpare
• schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi

Dex văr

• VĂR, VÁRĂ, veri, vere, și 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La ) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – verus, vera.
• VĂR, VÁRĂ, veri, vere, și 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La ) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – verus, vera.
• VĂR, VÁRĂ, veri, -e, și 1. Grad de rudenie; persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi sau cu soțiile și soții acelora. Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. ◊ Văr bun , bun4 (VII). Văr dulce dulce1 (II 6). Văr de-al doilea doilea. Văr primar primar12 (4). 2. (La vocativ, numai la ) Apelativ familiar pentru un prieten. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81.
• VĂR veri m. Persoană de sex masculin considerată în raport cu fiica sau fiul unchiului ori a mătușii. /<lat. verus, ~a
• văr m. copilul fratelui sau al surorii: văr primar. .

Sinonimul cuvântului văr

Testează-te!