Sinonime perfecțiune

Cuvântul „perfecțiune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
• total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
• firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
• întocmai - exact, la fel, aidoma, asemenea, deopotrivă, da, desigur, tocmai, absolut
• necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
• chiar - întocmai, exact, precis, absolut, încă, tocmai, în plus
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
• despotic - tiranic, dictatorial, absolutist, arbitrar, samavolnic, autocratic
• garantat - asigurat, sigur, neîndoielnic, precis, categoric, absolut
• natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
• perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral

Dex perfecțiune

• perfecțiune 1-3 Însușire sau caracter de a fi perfect2 (1-3). 4-6 Stare a ceea ce este perfect2 (1-3). 7 Desăvârșire. 8 La (sau, , în) ~ Desăvârșit. 9 Obiect sau ființă perfectă. 10 (Rar; ) Calități fizice sau morale deosebite.
• PERFECȚIÚNE, (2) perfecțiuni, 1. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. 2. Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. 3. (În teologia și filosofia tradițională) Caracterul a ceea ce este neschimbător și autonom, care nu posedă nimic potențial. – Din perfectio, -onis, perfection.
• PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. – Din perfectio, -onis, perfection.
• PERFECȚIÚNE (Și în forma perfecție) Însușirea de a fi perfect; desăvîrșire. Această mișcare de perfecție va avea oare un termen? Răul pieri-va de tot din lume? BĂLCESCU, O. II 9. ◊ La (învechit în) perfecție = în mod desăvîrșit, perfect, foarte bine. A cunoaște o meserie la perfecție. ▭ Un om veni; un om care-și știa în perfecție limba sa; un om ce era totodată poet, jurnalist, literator. El se numea Eliad. NEGRUZZI, S. I 338. – Variantă: perfécție
• PERFECȚIÚNE Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. .

Sinonimul cuvântului perfecțiune

Testează-te!