Dicționar de sinonime
Sinonime vătăman
Cuvântul „vătăman” are următoarele sinonime:
vătăman ( substantiv )
- primar
- vătășel
- vornicel
- perceptor
Sinonime Apropiate
- chemător - vornicel, colăcar, vătaf, vătășel
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
- spusă - afirmație, vorbă, exprimare
- țipar - presă, ștanță, zaț, imprimare, tipărire, text, model, șablon, calapod
- tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
- voce - glas, timbru, ton, exprimare
- grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
- indispoziție - supărare, suferință, deprimare
- instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
- ipohondrie - idee-fixă, neurastenie, depresiune, deprimare
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
- jug - asuprire, oprimare, apăsare
- opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
Dex vătăman
- VĂTĂMÁN, vătămani, (în Evul Mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din , ataman.
- VĂTĂMÁN, vătămani, (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din , ataman.
- VĂTĂMÁN, vătămani, (Învechit) Conducătorul unui sat (aparținînd domnitorului), ajutor al vornicului, însărcinat cu strîngerea dărilor. Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vătămani cu porunca. DELAVRANCEA, O. II 245. Vornicul Nic’ a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili, se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. Tu, pîntece... nu te-i mai sătura Cum nu se satură iadul De strîns ispravnici... popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.
- VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. /< pol. wataman, ucr. vataman
- vătăman m. Mold. sătean fruntaș, ajutor de primar (într’un sat): paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. .