Dicționar de sinonime

Sinonime vătăman

Cuvântul „vătăman” are următoarele sinonime:

vătăman ( substantiv )
  • primar
  • vătășel
  • vornicel
  • perceptor


Sinonime Apropiate

  • chemător - vornicel, colăcar, vătaf, vătășel
  • limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
  • sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
  • spusă - afirmație, vorbă, exprimare
  • țipar - presă, ștanță, zaț, imprimare, tipărire, text, model, șablon, calapod
  • tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
  • voce - glas, timbru, ton, exprimare
  • grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
  • indispoziție - supărare, suferință, deprimare
  • instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
  • ipohondrie - idee-fixă, neurastenie, depresiune, deprimare
  • învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
  • jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
  • jug - asuprire, oprimare, apăsare
  • opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție

Dex vătăman

  • VĂTĂMÁN, vătămani, (în Evul Mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din , ataman.
  • VĂTĂMÁN, vătămani, (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din , ataman.
  • VĂTĂMÁN, vătămani, (Învechit) Conducătorul unui sat (aparținînd domnitorului), ajutor al vornicului, însărcinat cu strîngerea dărilor. Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vătămani cu porunca. DELAVRANCEA, O. II 245. Vornicul Nic’ a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili, se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. Tu, pîntece... nu te-i mai sătura Cum nu se satură iadul De strîns ispravnici... popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.
  • VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. /< pol. wataman, ucr. vataman
  • vătăman m. Mold. sătean fruntaș, ajutor de primar (într’un sat): paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. .


Sinonimul cuvântului vătăman

Sinonimul cuvântului vătăman


Testează-te!