Dicționar de sinonime
Sinonime țipar
Cuvântul „țipar” are următoarele sinonime:
țipar ( substantiv )
- presă, ștanță, zaț
- imprimare, tipărire, text
- model, șablon, calapod, formă, calup
Alte sinonime:
- anghilă
- chișcar
- șerpar
- șarpe
tipar ( substantiv )
- presă, ștanță, zaț
- imprimare, tipărire, text
- model, șablon, calapod, formă, calup
Alte sinonime:
- ciubuc
- ciubucar
- clișeu
- imprimerie
- lambar
- lămbuitor
- loc comun
- tipografie
- stambă
- tipar adânc calcografie
- tipar înalt = pantografie
- urmă
- patron
- prototip
- tip
- izvod
- cofraj
- tipar metalic cochilă
- publicare
- tipar adânc = calcografie
- tifdruc
- întipărire
- amprentă
- tipar metalic = cochilie
Sinonime Apropiate
- șan - calapod, calup, tipar, formă, șablon, model
- calapod - șablon, model, tipar, formă, calup
- fason - formă, aspect, model, șablon, croială, calapod, tipar, izmeneală, alintare
- model - șablon, tipar, calapod, formă, prototip, mostră, probă, eșantion, specimen
- calup - calapod, tipar, formă
- clișeu - șablon, tipar, calapod, calup, loc comun, banalitate
- sistem - ansamblu, totalitate, angrenaj, structură, ordine, alcătuire, model, tipar, tip
- situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
- șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
- tipografie - imprimerie, presă, tipar
- zaț - drojdie, tipar
- fasona - a modela, a forma, a croi, a răscroi
- machetă - model, tipar, reproducere (mică)
- modela - a fasona, a forma, a ajusta, a prelucra
- apariție - ivire, încolțire, arătare, naștere, publicare, tipărire, fantomă, stafie
Dex țipar
- ȚIPÁR, țipari, Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – țipa2.
- ȚIPÁR, țipari, Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – țipa2.
- ȚIPÁR, țipari, 1. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, ca de șarpe, întrebuințat mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis sau Cobitis fossilis); chișcar. Între liane, gasteropode, crustacee și vertebrate se strecura, cu virgule și curbe bizare, țiparul. SADOVEANU, O. A. II 169. ◊ (În metafore și comparații) E un rumîn înalt, cu umerii lați, încolo, subțire țipar. STANCU, D. 34. 2. Nume dat impropriu unui pește din apele dulci ale Europei de apus, care parcurge distanțe considerabile, pentru a-și depune icrele la adînc, în oceanul Atlantic. Cum spuneam, țiparul femelă, după un stagiu de cinci ani... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul și pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude. C. PETRESCU, C. V. 192.
- ȚIPÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.
- țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). .
Sinonimul cuvântului țipar