Sinonime vicios

Cuvântul „vicios” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
• libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
• obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
• desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
• deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
• deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
• depravat - corupt, imoral, desfrânat
• impudic - nerușinat, imoral, obscen, lasciv, degradant
• indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
• licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
• trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral

Dex vicios

• VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare etc.); defectuos. ♦ (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (; despre acte, dispoziții etc.) Cu vicii de formă sau de fond. – Din vicieux, vizioso.
• VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, 1. Care are defecte (de construcție, de funcționare, etc.); defectuos. ♦ (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (; despre acte, dispoziții, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. – Din vicieux, vizioso.
• VICIÓS, -OÁSĂ, vicioși, -oase, (Și în forma vițios) 1. Care are defecte; defectuos. Convin că această chartă are părți vicioase. BOLINTINEANU, O. 457. ◊ Cerc vicios cerc (I 2). ♦ Cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt. În realitate însă, cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu e nici vițios, nici păcătos, ci ignorant și prostit. GHEREA, ST. CR. I 345. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. Oricît de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Cînd scopul ei se trage din vițios izvor. NEGRUZZI, S. II 269. 2. (; despre acte, dispoziții etc.) Care are vicii de formă sau de fond (și este nevalabii). Testament vicios. – Pronunțat: -ci-os. – Variantă: vițiós, -oásă

Sinonimul cuvântului vicios

Testează-te!