Dicționar de sinonime
Sinonime vită
Cuvântul „vită” are următoarele sinonime:
vită ( substantiv )
- vie
- coardă
- vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
Alte sinonime:
- marhă
- mărhaie
- surec
- animal
- vietate
- dobitoc
- viță
viță ( substantiv )
- vie
- coardă
- vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
Alte sinonime:
- viță de vie = acrid
- loază
- poamă
- viță sălbatică = viță de canada
- viță puturoasă
- aguridar
- familie
- șuviță
- viță-de-vie = acrid
- seminție
- spiță
- stirpe
- porodiță
- rod
- soi
- stepenă
- sămânță
- semințenie
- tălaie
- pojijie
- femeie
- rudenie
- coborâtor
- odraslă
- progenitură
- scoborâtor
- prăsilă
- rămășiță
- mărădic
- următor
Sinonime Apropiate
- familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
- progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
- strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
- vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
- lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
- generație - descendență, spiță, neam
- mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
- coardă - strună, tendon, ligament, vână, curmei, viță, lăstar
- continuator - urmaș, succesor, descendent
- descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- epigon - urmaș, succesor, descendent
- pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
Dex vită
- VÍTĂ, vite, Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – vita „viață”.
- VÍTĂ, vite, Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.
- VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita
- vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. .
- vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.
- VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
- VITĂ ( și ) marhă, ( și ) mărhaie, surec.
Sinonimul cuvântului vită