Dicționar de sinonime

Sinonime vlăguire

Cuvântul „vlăguire” are următoarele sinonime:

vlăguire ( substantiv )
  • extenuare
  • epuizare
  • istoveală
  • istovire
  • secătuire
  • sfârșeală
  • slăbiciune
  • sleire
  • surmenaj
  • surmenare
  • slăbie
  • marasm


Sinonime Apropiate

  • marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
  • sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
  • inaniție - înfometare, sfârșeală, istovire
  • uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
  • meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
  • neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
  • oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
  • leșin - sfârșeală, amețeală, sincopă, inconștiență
  • cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere

Dex vlăguire

  • VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
  • VLĂGUÍ, vlăguire, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
  • VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
  • A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui
  • A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui
  • vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.
  • vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.
  • vlăgui ( 1 și 3 vlăguiesc, vlăguiască)
  • VLĂGUÍRE s. v. extenuare.
  • VLĂGUIRE epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, ( și ) slăbie, marasm. (Stare fizică de totală ~.)


Antonime vlăguire

  • A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa


Sinonimul cuvântului vlăguire

Sinonimul cuvântului vlăguire


Testează-te!