Dicționar de sinonime
Sinonime vlăguire
Cuvântul „vlăguire” are următoarele sinonime:
vlăguire ( substantiv )
- extenuare
- epuizare
- istoveală
- istovire
- secătuire
- sfârșeală
- slăbiciune
- sleire
- surmenaj
- surmenare
- slăbie
- marasm
Sinonime Apropiate
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
- sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
- inaniție - înfometare, sfârșeală, istovire
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
- oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
- leșin - sfârșeală, amețeală, sincopă, inconștiență
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
Dex vlăguire
- VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
- VLĂGUÍ, vlăguire, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
- VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
- A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui
- A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui
- vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.
- vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.
- vlăgui ( 1 și 3 vlăguiesc, vlăguiască)
- VLĂGUÍRE s. v. extenuare.
- VLĂGUIRE epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, ( și ) slăbie, marasm. (Stare fizică de totală ~.)
Antonime vlăguire
- A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa