Sinonime meteahnă

Cuvântul „meteahnă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
• hibă - neajuns, defect, lipsă
• insuficiență - lipsă, neajuns, defect
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
• deficiență - neajuns, lipsă, defect
• deprinde - a obișnui, a încadra, a aclimatiza, a adapta, a familiariza, a se deda, a se nărăvi, a dresa, a învăța
• frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
• lapsus - scăpare, omitere, lacună, lipsă, uitare
• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• ananghie - neajuns, constrângere, lipsă, suferință, necaz, dificultate

Dex meteahnă

• meteahnă 1 Necinste. 2 Infirmitate. 3 Rană. 4 (Rar) Boală veche, rebelă racilă, hibă. 5 Defect. 6 Patimă. 7 Viciu. 8 Ciudățenie.
• METEÁHNĂ, metehne, 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. –
• METEÁHNĂ, metehne, 1. Defect, cusur, lipsă. Tot răzăși sînt, cu aceleași daruri și cu aceleași metehne. SADOVEANU, O. VII 279. Are o meteahnă... îi zuliară... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 1159. Să se apuce a ne zugrăvi și pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele și ticăloșiile noastre! NEGRUZZI, S. J. 240. 2. Boală, leziune. Pe cei cu metehne mai grele îi duceau la spital. PAS, Z. III 48. Turnă apoi de două-trei ori apă vie, și se vindecă Țugulea de toate metehnele, rămîind... sănătos și întreg. ISPIRESCU, E. 330. ◊ Pasiune, slăbiciune. Cînd n-ai ce face... cugeți. Asta e meteahna ta cea veche. SADOVEANU, O. VII 26. ♦ Supărare, necaz, neajuns. Ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă de la niscaiva duhuri necurate... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci. ISPIRESCU, L. 376.
• METEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficiența. 2) Înclinație puternică ce nu poate fi înfrântă; viciu. 3) Parte vătămată a corpului. /Orig. nec.
• meteahnă f. defect fizic: trupul tău supus la metehne ISP. .
• meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă.
• metahnă meteahnă

Antonime meteahnă

• Meteahnă ≠ calitate, virtute

Sinonimul cuvântului meteahnă

Testează-te!