Sinonime vornicel

Cuvântul „vornicel” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• chemător - vornicel, colăcar, vătaf, vătășel
• recipisă - chitanță, adeverință, dovadă (scrisă)
• zapiscă - act, adeverință
• instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
• intendent - administrator, vătaf, șef
• jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
• legaliza - a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a oficializa, a consfinți
• legitimație - document, adeverință
• mărturie - declarație, depoziție, atestare, dovadă, probă, indicație, adeverire
• mărturisi - a spune, a declara, a afirma, a zice, a susține, a admite, a confirma, a atesta, a adeveri
• bulibașă - vătaf, șef
• certifica - a dovedi, a adeveri, a atesta, a confirma
• confirma - a adeveri, a atesta, a dovedi, a întări, a certifica, a ratifica, a valida
• dovedi - a demonstra, a adeveri, a proba, a atesta, a mărturisi, a arăta, a vădi, a denota, a ilustra
• dovedit - adeverit, demonstrat, confirmat, probat, atestat

Dex vornicel

• VORNICÉL, vornicei, 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + -el.
• VORNICÉL, vornicei, 1. (Învechit) Slujbaș subaltern al vornicului ( 1), însărcinat de obicei cu judecarea pricinilor mai mici din județe și sate. Un vornicei intră și merge către Eliade, căruia îi spune la ureche că afară, în curte, este o deputăție de săteni din districtul Buzău. CAMIL PETRESCU, O. II 431. Pe el mi-l țin Vro cinci vornicei. TEODORESCU, P. P. 45. 2. (Învechit) Vornic (2). Vornicele, cînd ți-oi spune, Multe pătimesc în lume. MARIAN, S. 29. 3. Vornic (3). Vorniceii, cu ploșcile pline cu rachiu, cinsteau lumea în dreapta și în stîngă. BUJOR, S. 97. Pepelea vornicei i-au fost la nuntă. ALECSANDRI, P. III 42. (Poetic) Iată vine nunta-ntreagă – vornicei e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.
• VORNICÉL ~i m. 1) (în Moldova și în Muntenia medivală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, însărcinat cu treburi judecătorești în județe și sate. 2) pop. Flăcău care poftește și cinstește oaspeții la nunțile țărănești. /vornic + suf. ~el
• vornicel m. (la țară) cel ce poftește oaspeții la nuntă: vornicel e un grierel EM.

Sinonimul cuvântului vornicel

Testează-te!