Dicționar de sinonime
Sinonime zăhăi
Cuvântul „zăhăi” are următoarele sinonime:
zăhăi ( verb )
- agasa
- deranja
- enerva
- incomoda
- indispune
- irita
- încurca
- jena
- necăji
- plictisi
- sâcâi
- stingheri
- stânjeni
- supăra
- tulbura
- a supăra
- a sâcâi
- a necăji
- a stingheri
- a încurca
- a amesteca
- a împrăștia
- a rătăci
- a risipi
Sinonime Apropiate
- jena - a deranja, a incomoda, a indispune, a supăra, a stânjeni, a împiedica, a tulbura, a se rușina, a se sfii
- incomoda - a supăra, a indispune, a stingheri, a încurca, a deranja
- agasa - a deranja, a enerva, a indispune, a supăra, a înfuria, a plictisi
- indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
- deranja - a răvăși, a zăpăci, a răscoli, a învălmăși, a deregla, a tulbura, a stânjeni, a încurca, a jena
- enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
- stânjeni - a deranja, a jena, a stingheri
- stânjenit - stingherit, jenat, deranjat
- șicana - a sâcâi, a plictisi, a deranja, a indispune, a face mizerii
- șifona - a boți, a mototoli, a deforma, a se supăra, a se enerva, a se necăji, a se indispune
- tracasa - a hărțui, a sâcâi, a plictisi, a indispune, a enerva
- importuna - a deranja, a indispune, a plictisi, a incomoda
- irita - a indispune, a enerva, a înfuria, a supăra, a inflama
- necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina
- obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
Dex zăhăi
- zăhăi 1 (; dușmani) A hărțui (2). 2 A prăda (1). 3 (; persoane) A stingheri (1). 4 (; persoane) A sâcâi (1). 5 (; locuințe) A deranja (1). 6 (; acțiuni) A opri. 7 (; obiecte) A arunca în dezordine. 8 A rătăci. 9 (Rar; lucruri) A îngrămădi. 10 (; timpul, vremea) A irosi. 11 A se împrăștia. 12 A se pierde.
- ZĂHĂÍ, zăhăiesc, IV. ( și ) 1. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. – Din zahaity.
- ZĂHĂÍ, zăhăiesc, IV. 1. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. A se împrăștia; a se pierde, a se risipi. – Din zahaity.
- ZĂHĂÍ, zăhăiesc, IV. (Regional) 1. A sîcîi, a hărțui, a chinui. Zăhăindu-l muștele... au fluturat țapul o dată din coarne. SBIERA, P. 166. Vaca nu m-a zăhăit. ȘEZ. III 154. 2. A împrăștia în dezordine; a pierde, a rătăci. Pe-o grindă, călepe de tort și linuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere; apoi cîlți, buci și alte lucruri, zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. Dădaca lui a vrut încă să-l netezească, Dar pieptenele era prin casă zăhăit. DONICI, la TDRG. ◊ (În construcții impersonale) Am fost aseară la voi, Casa-i plină de gunoi. Și pe laiță zăhăit, M-am mirat la ce-am venit? MARIAN, O. I 132.
- ZĂHĂÍ, zăhăiesc, IV. 1. A supăra, a sâcâi, a necăji; a stingheri. 2. A împrăștia; a pierde, a risipi. – zahaity.