Sinonime zbicit

Cuvântul „zbicit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• secetos - uscat, arid, neproductiv
• sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
• umoristic - hazliu, spiritual, amuzant, mușcător
• veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
• gătej - vreasc, surcea, surcică, uscătură
• incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
• intenționat - voit, deliberat, anume
• îmbucătură - dumicat, mușcătură, înghițitură, o gură de...
• liberator - eliberator, dezrobitor, liber-cugetător, ateu, necredincios, raționalist
• arid - sec, uscat, sterp, steril, deșert, pustiu, sărac, fad, inexpresiv
• caustic - mușcător, usturător, tăios, zeflemitor, ironic, satiric
• deshidratat - uscat
• degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
• sec - arid, uscat, deșert, secat, van, zadarnic, ilogic, prost, stupid

Dex zbicit

• ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, Uscat, zvântat. – zbici1.
• ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, Uscat; zvîntat. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită. REBREANU, R. I 126. Am zece surioare: Cinci aleargă toată ziua pe cîmp Și sînt zbicite. Și cinci șed sub strașină Și totdeauna sînt ude (Degetele femeii torcînd). PĂSCULESCU, L. P. 80.
• ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, Uscat, zvântat. – zbici2.
• ZBICÍ2, zbicesc, IV. și A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. –
• ZBICÍ1, zbicesc, IV. și A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. –
• ZBICÍ2, zbicesc, IV. A se usca (la suprafață); a se zvînta. Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ◊ Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70.

Sinonimul cuvântului zbicit

Testează-te!