Dicționar de sinonime
Sinonime zgâlțâire
Cuvântul „zgâlțâire” are următoarele sinonime:
zgâlțâire ( substantiv )
- cutremurătură
- hurducătură
- zgâlțâitură
- hâțânare
- scuturare
- zguduire
- clătinare
- clătinat
- clătinătură
- cutremurare
- cutremurat
- scuturat
- scuturătură
- zdruncinare
- zdruncinat
- zdruncinătură
- zgâlțâială
- zgâlțâit
- zguduială
- zguduit
- zguduitură
- hurducare
- hurducat
- zdruncin
- zbihuială
Sinonime Apropiate
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- emoție - afect, sensibilitate, tulbure, zguduire, cutremurare
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
- îngrijit - curat, spălat, scuturat, cochet, dichisit, elegant, fercheș
- îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
Dex zgâlțâire
- ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, IV. și A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
- ZGÎȚÎÍ IV zgîlțîi.
- ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, IV. și A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.
- A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.
- A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.
- sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. .
- zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a -í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a -á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a -á și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.
- zgî́rțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.
- zgîlțîi ( 1 zgîlțîi, 3 zgîlțîie)
- sgâlțâiu, -țâe 3, -țâiam 1
Sinonimul cuvântului zgâlțâire