Dicționar de sinonime
Sinonime împrejmuire
Cuvântul „împrejmuire” are următoarele sinonime:
împrejmuire ( substantiv )
- gard
- îngrăditură
- ocol
- țarc
Alte sinonime:
- împrejmuit
- închidere
- îngrădire
- curte
- apropiere
- împrejurime
- jur
- preajmă
- vecinătate
- ulucă
- ogradă
- stobor
- târcol
- zăplaz
- cuprins
Sinonime Apropiate
- gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
- țarc - ocol, îngrăditură, coșar
- ulucă - zaplaz, gard, împrejmuire, scândură
- înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
- îngrădire - gard, împrejmuire, închidere
- obor - târg, piață, ocol, țarc
- burete - ciupercă, hrib, mănătarcă
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- șifonier - dulap, garderob
- temnicer - gardian, paznic
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- vestiar - garderobă
- vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
- viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
- zăbrea - gratie, ostreț, grilaj, îngrăditură
Dex împrejmuire
- împrejmuire 1 Așezare a unui gard de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest împrejmuit1 (1). 2 Gard. 3 Împrejurime. 4 Împresurare.
- ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. Îngrăditură; gard. 3. Împrejurime. – împrejmui.
- ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, 1. Îngrăditură; gard. Mulțimea neagră năvăli înăuntrul împrejmuirii. DUMITRIU; N. 65. La munte, cultivatorii găsesc destule înlesniri în pădurile ce au, de a face împrejmuiri de garduri. I. IONESCU, M. 331. 2. (Învechit) Împrejurime. Împrejmuirile acestui loc erau pustii, căci aproape de acolo, la gura unei fîntîni, trăia o iazmă sălbatică, un balaur uriaș care prăda și bîntuia jur împrejur. ODOBESCU, S. III 297.
- ÎMPREJMUÍRE ~i f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui
- împrejmuíre f. Acțiunea de a împrejmui. Îngrăditură, gard.
- împrejmui 1 A așeza un gard, pietre de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest a îngrădi. 2 A împresura.
- ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.
- ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.