Dicționar de sinonime

Sinonime împrejmuire

Cuvântul „împrejmuire” are următoarele sinonime:

împrejmuire ( substantiv )
  • gard
  • îngrăditură
  • ocol
  • țarc
Alte sinonime:
  • împrejmuit
  • închidere
  • îngrădire
  • curte
  • apropiere
  • împrejurime
  • jur
  • preajmă
  • vecinătate
  • ulucă
  • ogradă
  • stobor
  • târcol
  • zăplaz
  • cuprins


Sinonime Apropiate

  • gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
  • țarc - ocol, îngrăditură, coșar
  • ulucă - zaplaz, gard, împrejmuire, scândură
  • înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
  • îngrădire - gard, împrejmuire, închidere
  • obor - târg, piață, ocol, țarc
  • burete - ciupercă, hrib, mănătarcă
  • răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
  • șifonier - dulap, garderob
  • temnicer - gardian, paznic
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
  • vestiar - garderobă
  • vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
  • viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
  • zăbrea - gratie, ostreț, grilaj, îngrăditură

Dex împrejmuire

  • împrejmuire 1 Așezare a unui gard de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest împrejmuit1 (1). 2 Gard. 3 Împrejurime. 4 Împresurare.
  • ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. Îngrăditură; gard. 3. Împrejurime. – împrejmui.
  • ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, 1. Îngrăditură; gard. Mulțimea neagră năvăli înăuntrul împrejmuirii. DUMITRIU; N. 65. La munte, cultivatorii găsesc destule înlesniri în pădurile ce au, de a face împrejmuiri de garduri. I. IONESCU, M. 331. 2. (Învechit) Împrejurime. Împrejmuirile acestui loc erau pustii, căci aproape de acolo, la gura unei fîntîni, trăia o iazmă sălbatică, un balaur uriaș care prăda și bîntuia jur împrejur. ODOBESCU, S. III 297.
  • ÎMPREJMUÍRE ~i f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui
  • împrejmuíre f. Acțiunea de a împrejmui. Îngrăditură, gard.
  • împrejmui 1 A așeza un gard, pietre de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest a îngrădi. 2 A împresura.
  • ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.
  • ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.


Sinonimul cuvântului împrejmuire

Sinonimul cuvântului împrejmuire


Testează-te!