Sinonime împărat

Cuvântul „împărat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împărăteasă - crăiasă, regină, țarină, matcă, regină, muscă-mare, beladonă, mătrăgună
• cezar - împărat, rege
• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
• împărătesc - imperial, august, crăiesc, măreț, maiestuos, solemn
• întârzia - a zăbovi, a pregeta, a amâna, a tărăgăna, a tergiversa, a lungi
• nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
• burete - ciupercă, hrib, mănătarcă
• paginație - numerotare, paginare, paginat
• perfidie - fățărnicie, falsitate, nesinceritate
• pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
• pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
• povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• pragmatic - practic, utilitarist, realist
• pravilă - lege, normă, îndreptar, cod

Dex împărat

• împărat 1 Suveran suprem al unui imperiu. 2 De-a ~tu’ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (La jocul cu arșice) Bei. 4 (; ; ) ~tul-păsărilor Împărățel (Troglodytes troglodytes). 5 (; ; ) ~ul-năbușcei Babușcă de culoare roșie-cărămizie, din bălțile Dunării. 6 (; ; ) ~ul-cegăi Cegă (Pungitius platygaster). 7 (; ; ) ~ul-crapului Varietate de crap nedefinită mai îndeaproape boiernaș (3). 8 (; ; ) ~ul-plăticăi Plătică (Abramis brcima). 9 Conducător. 10 Stăpân. 11 Dumnezeu. 12 (; în orațiile de nuntă -ul mare) Mire. 13 (; în jocul popular brezaia) Vătaf. 14 (; ; ) Stelele ~aților Steaua polară candela cerului, steajăr.
• ÎMPĂRÁT, împărați, Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Stăpân, conducător. – imperator.
• ÎMPĂRÁT, împărați, Suveran (absolut) al unui imperiu. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat! COȘBUC, P. I 58. Împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat. CREANGĂ, P. 183. Împărat și proletar . EMINESCU, O. I 56. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ♦ Stăpîn, conducător. De-acum sînt împăratul lumii!... Vie zmei, balauri, pajuri năzdrăvane, le voi combate, le voi învinge. ALECSANDRI, T. I 436.
• ÎMPĂRÁT ~ți m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran; rigă; rege. 2) fig. Stăpân cu puteri nelimitate. /<lat. imperator

Sinonimul cuvântului împărat

Testează-te!