Dicționar de sinonime
Sinonime împături
Cuvântul „împături” are următoarele sinonime:
împături ( verb )
- a îndoi
- a plia
- a strânge
Alte sinonime:
- a pături
- a aduna
Sinonime Apropiate
- fălțui - a netezi, a nivela, a împături, a îndoi
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
- rechiziție - sechestrare, preluare, strângere
- recolta - a culege, a strânge, a aduna
- regrupa - a (se) reuni, a (se) strânge, a (se) aduna
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- sintetiza - a concentra, a restrânge, a rezuma, a generaliza
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- strâmta - a îngusta, a restrânge, a limita
- sufleca - a răsfrânge, a sumete, a îndoi
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
Dex împături
- împături / în- + pătură] 1 ( o pânză, haină, hârtie ) A strânge prin îndoire repetată. 2 A o ~ra A fugi.
- ÎMPĂTURÍ, împăturesc, IV. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. – În + pătură.
- ÎMPĂTURÍ, împăturesc, IV. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. – În + pături.
- ÎMPĂTURÍ, împăturesc, IV. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), I.
- A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). /în + pătură
- împătura împături
- ÎMPĂTURÁ I împături.
- împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
- împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.
- împătur.
Antonime împături
- A împături ≠ a despături