Sinonime însemn

Cuvântul „însemn” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
• istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
• însemna - a marca, a nota, a înscrie, a grava, a schița, a delimita, a arăta, a indica, a semnifica
• marcant - important, însemnat, proeminent, remarcabil
• marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici
• emblemă - insignă, simbol, stemă, blazon, herb, marcă
• însemnat - marcat, notat, înscris, delimitat, important, valoros, prestigios, deosebit, esențial
• marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• releva - a semnala, a denota, a remarca
• scrie - a consemna, a nota, a însemna, a înregistra, a redacta, a compune, a schița, a crea, a coresponda
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
• importanță - însemnătate, valoare, pondere, greutate

Dex însemn

• însemn (Rar) Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang insignă.
• ÎNSÉMN, însemne, Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă. ♦ Stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al unei țări. – Din insigne (după semn).
• ÎNSÉMN, însemne, (Rar) Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă. – Din insigne (după semn).
• ÎNSÉMN, însemne, (Învechit) Semn distinctiv (al unui grad, al unei demnități, al unui ordin etc.); insignă. Chipul său sculptat cu însemnele nouei dregătorii. ODOBESCU, S. I 452. Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.
• ÎNSÉMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. .
• ÎNSÉMN semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. (după fr. insigne)
• ÎNSÉMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn
• însemn n. insigniu: însemnele exterioare ale magistraților.
• însémn, -éz, a -á v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar. – Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.

Sinonimul cuvântului însemn

Testează-te!