Sinonime întâmpla

Cuvântul „întâmpla” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înfăptui - a realiza, a îndeplini, a efectua, a face, a săvârși, a executa, a produce, a crea
• face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
• făuri - a face, a crea, a înfăptui, a realiza
• îndeplini - a efectua, a săvârși, a face, a realiza, a înfăptui, a executa, a împlini, a presta, a aplica
• înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
• nimeri - a ajunge, a stinge, a lovi, a izbi, a păli, a potrivi, a brodi, a concorda, a cadra
• nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
• opera - a realiza, a efectua, a face, a înfăptui, a lucra
• brodi - a se nimeri, a se potrivi, a concorda
• comite - a face, a săvârși, a realiza, a înfăptui
• desfășura - a întinde, a derula, a așterne, a desface, a se petrece, a se perinda, a succeda, a se înlănțui, a evolua
• executa - a realiza, a face, a înfăptui, a săvârși, a întocmi, a efectua, a îndeplini, a suprima, a ucide
• împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
• prestație - realizare, acțiune, desfășurare
• răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil

Dex întâmpla

• întâmpla 1 vru ( evenimente) A se produce. 2 A i se pricinui. 3 A se proceda într-un anumit mod. 4 A se îndeplini. 5 A da ceva peste cineva în mod neprevăzut. 6 A se nimeri într-un anumit loc. 7 A avea din întâmplare. 8 A face ceva din întâmplare.
• ÎNTÂMPLÁ, 3 întấmplă, I. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil *intemplare.
• A SE ÎNTÂMPLÁ pers. 3 se întâmplă intranz. 1) (despre fapte, evenimente) A se produce în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; a se petrece în mod incidental. 2) (despre condiții climaterice) A avea loc pe neprevăzute. ~ vânt. ~ ploaie. 3) rar (mai ales la formă negativă) A intra în posesie printr-un concurs de împrejurări. Bani mulți nu i s-au ~t. 4) A se afla din întâmplare (undeva); a se nimeri. /<lat. intemplare
• întâmplà v. a se petrece, a verii în cursul timpului: s’a întâmplat o nenorocire. .

Sinonimul cuvântului întâmpla

Testează-te!