Dicționar de sinonime
Sinonime întâmplător
Cuvântul „întâmplător” are următoarele sinonime:
întâmplător ( adjectiv )
- neprevăzut
- accidental
- incidental
- ocazional
Alte sinonime:
- sporadic
- aleatoriu
- contingent
- stocastic
- cazual
- simptomatic
- arbitrar
- fortuit
- pe neașteptate
Sinonime Apropiate
- accidental - întâmplător, ocazional, incidental, secundar
- cazual - accidental, incidental, ocazional, sporadic, flexionar
- episodic - secundar, neesențial, incidental, întâmplător, accidental, trecător
- fortuit - neprevăzut, neașteptat, inopinat, întâmplător
- incidental - întâmplător
- aleatoriu - întâmplător, ocazional, circumstanțial
- contingent - întâmplător, incident, accidental
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
- subit - brusc, neașteptat, neprevăzut, imprevizibil, dintrodată
- imprevizibil - neașteptat, subit, neprevăzut, surprinzător
- incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut
- inopinat - neprevăzut, neașteptat, imprevizibil, subit, neanunțat
- neregulat - rar, uneori, sporadic, întâmplător, din când în când
Dex întâmplător
- întâmplător, ~oare , 1-2 (Care se produce) din întâmplare accidental, aleatoriu, incidental. 3-4 (Care survine) în mod neprevăzut.
- ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + -ător.
- ÎNTÂMPLĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + suf. ~ător
- ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător
- întâmplător a. din întâmplare.
- ÎNTÎMPLĂTÓR, -OÁRE, întîmplători, -oare, Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare. ▭ Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. ◊ (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.
- întîmplătór, -oáre adj. Din întîmplare, accidental. Eventual. Adv. Din întîmplare.
- ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. arbitrar. (O alegere ~oare.)