Dicționar de sinonime

Sinonime întâmplător

Cuvântul „întâmplător” are următoarele sinonime:

întâmplător ( adjectiv )
  • neprevăzut
  • accidental
  • incidental
  • ocazional
Alte sinonime:
  • sporadic
  • aleatoriu
  • contingent
  • stocastic
  • cazual
  • simptomatic
  • arbitrar
  • fortuit
  • pe neașteptate


Sinonime Apropiate

  • accidental - întâmplător, ocazional, incidental, secundar
  • cazual - accidental, incidental, ocazional, sporadic, flexionar
  • episodic - secundar, neesențial, incidental, întâmplător, accidental, trecător
  • fortuit - neprevăzut, neașteptat, inopinat, întâmplător
  • incidental - întâmplător
  • aleatoriu - întâmplător, ocazional, circumstanțial
  • contingent - întâmplător, incident, accidental
  • sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
  • subit - brusc, neașteptat, neprevăzut, imprevizibil, dintrodată
  • imprevizibil - neașteptat, subit, neprevăzut, surprinzător
  • incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut
  • inopinat - neprevăzut, neașteptat, imprevizibil, subit, neanunțat
  • neregulat - rar, uneori, sporadic, întâmplător, din când în când

Dex întâmplător

  • întâmplător, ~oare , 1-2 (Care se produce) din întâmplare accidental, aleatoriu, incidental. 3-4 (Care survine) în mod neprevăzut.
  • ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + -ător.
  • ÎNTÂMPLĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + suf. ~ător
  • ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător
  • întâmplător a. din întâmplare.
  • ÎNTÎMPLĂTÓR, -OÁRE, întîmplători, -oare, Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare.Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. ◊ (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.
  • întîmplătór, -oáre adj. Din întîmplare, accidental. Eventual. Adv. Din întîmplare.
  • ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. arbitrar. (O alegere ~oare.)


Sinonimul cuvântului întâmplător

Sinonimul cuvântului întâmplător


Testează-te!