Dicționar de sinonime
Sinonime cazual
Cuvântul „cazual” are următoarele sinonime:
cazual ( adjectiv )
- accidental, incidental, ocazional, sporadic
- flexionar
Alte sinonime:
- întâmplător
- contingent
- fortuit
Sinonime Apropiate
- întâmplător - neprevăzut, accidental, incidental, ocazional
- accidental - întâmplător, ocazional, incidental, secundar
- episodic - secundar, neesențial, incidental, întâmplător, accidental, trecător
- flexibil - mlădios, elastic, suplu, maleabil, flexionar, adaptabil, obedient, ascultător, supus
- aleatoriu - întâmplător, ocazional, circumstanțial
- contingent - întâmplător, incident, accidental
- neregulat - rar, uneori, sporadic, întâmplător, din când în când
Dex cazual
- cazual, ~ă 1 (Rar) Care are un caracter întâmplător, depinzând de împrejurări accidental. 2 ( terminații, alternanțe ) Care arată cazul gramatical.
- CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. – Din casualis.
- CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, 1. Care are un caracter întîmplător, care depinde de împrejurări, se produce de la caz la caz, apare nesistematic, pe neprevăzute; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. Dezinență cazuală. – Pronunțat: -zu-al.
- CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. – casualis.
- CAZUÁL, -Ă 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. .
- CAZUÁL, -Ă 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)
- CAZUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de un caz concret; cu caracter întâmplător; accidental. /<lat. casualis
- CAZUÁL2 ~ă (~i, ~e) lingv. Care indică cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinență ~ă. /<lat. casualis
- cazual a. 1. care atârnă de împrejurări; 2. privitor la cazurile flexiunii: dezinență cazuală.
- *cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.