Sinonime șterpeli

Cuvântul „șterpeli” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fura - a sustrage, a delapida, a spolia, a escroca, a jefui, a jecmăni, a șterpeli, a devaliza, a răpi
• ciordi - a șterpeli, a fura, a sustrage
• devaliza - a fura, a șterpeli
• dijmui - a taxa, a pune bir, a impozita, a sustrage, a șterpeli, a fura
• dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
• sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
• sfeterisi - a fura, a sustrage, a delapida
• spolia - a jefui, a prăda, a fura, a jecmăni, a deposeda
• strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
• frizură - coafură
• izmeni - a se fandosi, a se sclifosi
• jefui - a prăda, a deposeda, a devaliza, a jecmăni, a fura, a răpi, a devasta, a spolia, a tâlhări
• mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
• nutreț - furaj, strânsuri
• nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț

Dex șterpeli

• șterpeli (; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 A sustrage cu abilitate a fura (1), a șuchea2, a șuchiri (1), a șparli (2), a șucări (7). 3 A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 A dispărea (11).
• ȘTERPELÍ, șterpelesc, IV. 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În ) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. –
• ȘTERPELÍ, șterpelesc, IV. 1. (Familiar) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și ii pune alta în STĂNOIU, C. I. 126. Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116. Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. ◊ Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81. 2. (În ) A o șterpeli = a fugi (pe furiș, fără ca nimeni să prindă de veste); a o șterge, a o tuli. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41. Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169. 3. (Rar) A atinge (ceva) ușor și în treacăt. Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ♦ A face să se atingă puțin de ceva. Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.

Sinonimul cuvântului șterpeli

Testează-te!