Sinonime dijmui

Cuvântul „dijmui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fura - a sustrage, a delapida, a spolia, a escroca, a jefui, a jecmăni, a șterpeli, a devaliza, a răpi
• ciordi - a șterpeli, a fura, a sustrage
• sfeterisi - a fura, a sustrage, a delapida
• șterpeli - a fura, a subtiliza, a dosi
• imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
• devaliza - a fura, a șterpeli
• dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• povesti - a istorisi, a expune, a nara, a relata, a înfățișa, a spune
• povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
• prevala - a predomina, a precumpăni, a domina, a se impune
• prezenta - a (se) recomanda, a (se) arăta, a (se) înfățișa, a (se) face cunoscut, a oferi, a da, a înmâna, a expune, a vorbi
• prisosi - a fi în plus, a rămâne, a avea destul, a dispune

Dex dijmui

• dijmui 1 A strânge dijma (1) a dijmăli. 2 A încasa taxă. 3 A-și face în mod abuziv parte din ceva (rar) a dijmălui. 4 A fura. 5 (; subiectul este epidemii; oameni) A decima.
• DIJMUÍ, dijmuiesc, IV. 1. A aduna dijma. 2. A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + -ui.
• DIJMUÍ, dijmuiesc, IV. 1. A lua, a aduna dijma. Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. IST. R.P.R. 143. 2. A lua pe nedrept, a sustrage, a fura. D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C. I. 38. ◊ Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. – 3 și: díjmuie (STANCU, D. 134).
• A DIJMUÍ ~iésc tranz. ist. 1) (țărani) A face să plătească dijmă; a zeciui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv, în baza unei situații privilegiate; a zeciui. /dijmă + suf. ~ui
• dijmuì v. a lua dijmă.
• dijmuĭésc v. tr. (d. dijmă saŭ d. ung. dészmálni). Iaŭ dijma: a dijmuĭ peștele. Fig. Substrag, fur: nu știŭ cine-mĭ tot dijmuĭește făina. În Mold. sud dejm-.
• dijmui ( 1 și 3 dijmuiesc, dijmuiască)
• DIJMUÍ vb. (IST.) (înv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele țăranului dijmaș.)
• DIJMUI a zeciui. (Boierul ~ produsele țăranului dijmaș.)

Sinonimul cuvântului dijmui

Testează-te!